Din cuprinsul articolului
Un puseu de tensiune sau o criză hipertensivă reprezintă o creștere severă în valorile tensiunii arteriale, care poate duce la un accident vascular cerebral (AVC).
Criza hipertensivă reprezintă o creștere marcată a tensiunii arteriale fără dovezi de afectare a organelor țintă, cum ar fi edem pulmonar, ischemie cardiacă, deficite neurologice sau insuficiență renală acută.
Au fost propuse limite specifice, cum ar fi tensiunea arterială sistolică mai mare de 180 mmHg sau tensiunea arterială diastolică mai mare de 110 mmHg, dar acestea sunt numere derivate în mod arbitrar care nu au fost asociate cu morbiditatea sau mortalitatea pe termen scurt.
Având în vedere acest lucru, unii specialiști au propus rezervarea termenului de urgență hipertensivă pentru pacienții cu tensiune arterială crescută sever și factori de risc semnificativi pentru afectarea progresivă a organelor terminale, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă sau boala cronică de rinichi.
Cu toate acestea, urgențele hipertensive sunt asociate cu o incidență mai mare a evenimentelor cardiovasculare adverse pe termen lung și justifică o abordare nuanțată concentrată pe asigurarea unui control mai bun al tensiunii arteriale, reducerea catalizatorilor pentru creșteri marcate ale tensiunii arteriale și urmărirea fiabilă cu furnizorul de asistență medicală primară.
Tensiunea arterială extrem de ridicată (când tensiunea arterială sistolică este de 180 mm Hg sau peste, iar tensiunea arterială diastolică este de 120 mm Hg sau peste acest prag) poate să deterioreze vasele de sânge.
Asta înseamnă că din cauza presiunii mari a sângelui care circulă prin artere, vasele de sânge devin inflamate și din ele sângele se poate scurge (poate avea loc disecția vaselor de sânge importante). Drept rezultat, inima nu mai poate să pompeze sângele în mod eficient.
Cum se manifestă un puseu de tensiune
Un puseu de tensiune (adică valorile mari ale tensiunii arteriale) poate sau nu să fie însoțit de unul sau de mai multe simptome:
- durere severă de cap,
- respirația scurtată și îngreunată,
- sângerări nazale (epistaxis),
- anxietate severă.
Tipuri de criză hipertensivă
În terminologia medicală, simptomele clinice asociate cu valorile de peste 180 / 120 mm Hg sunt numite urgențe hipertensive, criză hipertensivă sau puseu de tensiune.
Potrivit altor definiții, pacienții cu tensiunea arterială sistolică mai mare de 220 mm Hg sau cu o tensiune arterială diastolică mai mare de 120 mm Hg sunt considerați că au o „criză hipertensivă”.
Oamenii de știință spun că abordarea terapeutică este diferită în aceste situații, așa că trebuie să înțelegem clar diferențele, chiar dacă vorbim, la modul general, despre o criză hipertensivă. Astfel, criza hipertensivă a fost împărțită de medici în două mari categorii:
– urgențe hipertensive fără risc vital (este vorba de hipertensiunea severă, care nu a fost controlată așa cum trebuie);
– urgențe hipertensive cu risc vital.
Această clasificare s-a făcut după literatura medicală anglo-saxonă, unde există „hypertensive urgency” și ” hypertensive emergency”.
Urgențe hipertensive fără risc vital
Urgențele hipertensive fără risc vital au loc când tensiunea arterială crește mult (valorile măsurate sunt de peste 180/110 mm Hg), dar nu există deteriorare la vreun organ din corp. Tensiunea arterială poate fi redusă, în siguranță, în interval de câteva ore, cu ajutorul medicației.
Urgențe hipertensive cu risc vital
Urgențele hipertensive cu risc vital înseamnă că tensiunea arterială este atât de mare, încât este posibil să fie afectate organele. Tensiunea arterială trebuie redusă imediat, pentru a se preveni deteriorarea iminentă a organelor. Acest lucru se face în spital.
Afectările organelor asociate cu urgențele hipertensive cu risc vital pot fi:
- stări de confuzie (este afectat statusul mintal)
- hemoragii în creier (AVC)
- insuficiență cardiacă
- durere în piept (angină instabilă)
- acumulare de lichid în plămâni (edem pulmonar)
- atac de cord
- anevrism (disecția de aorta)
- eclampsia care are loc în sarcină.
Diferențe dintre criza hipertensivă fără risc vital și criza hipertensivă cu risc vital
În cazul crizei hipertensive fără risc vital, tensiunea arterială a pacientului este extrem de mare, însă medicul nu suspectează că aceasta ar putea afecta grav organele.
În cazul crizei hipertensive cu risc vital, tensiunea arterială este extrem de mare și a cauzat daune la nivelul organelor. Acest tip de criză hipertensivă poate fi asociată cu multe complicații care pun viața pacientului în pericol.
O criză hipertensivă apare atunci când presiunea sângelui crește rapid și sever, având valori de 180/120 mm Hg sau peste acest prag.
Tratament pentru un puseu de tensiune
Tratamentul urgenței hipertensive este de a asigura un control mai bun al tensiunii arteriale pe termen lung. Ce scade tensiunea imediat? Din păcate, nu există niciun medicament care să facă asta.
Persoana care se confruntă cu o creștere severă a valorilor tensiunii arteriale trebuie să ceară îngrijiri medicale imediate.
Tratamentul pentru criza hipertensivă poate include spitalizare, pentru că pacientul să fie tratat cu medicamente antihipertensive orale sau administrate intravenos.
Creșterea severă a tensiunii arteriale la femeile însărcinate trebuie gestionată imediat pentru a preveni afectarea organelor terminale. La pacienții care prezintă crize hipertensive, s-a observat că medicamentele antihipertensive sunt eficiente în reducerea acută a tensiunii arteriale.
