Din cuprinsul articolului
Televiziuni și agenții apropiate regimului de la Teheran au difuzat, în plină escaladare a tensiunilor cu Statele Unite și Israelul, materiale video în care indică explicit baze militare americane din Orientul Mijlociu drept potențiale ținte.
În paralel, unii experți în securitate avertizează că o parte din arsenalul balistic iranian are rază suficientă pentru a lovi zone din sud-estul Europei.
Mesajele au fost transmise inclusiv de postul iranian de limbă arabă Al-Alam, care a publicat clipuri sub titlul „Baze americane sub supraveghere”. Materialele prezintă imagini și date despre facilități militare din Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Djibouti și Israel, sugerând că acestea se află în raza de acțiune a rachetelor iraniene.
Ce baze au fost menționate
Printre locațiile indicate în materialele difuzate de presa afiliată regimului se numără:
-
Camp Arifjan din Kuweit, centru logistic major al armatei americane în regiune
-
Baza aeriană Al Dhafra din Emiratele Arabe Unite
-
Portul Jebel Ali din EAU, utilizat de marina SUA
-
Prince Sultan Air Base din Arabia Saudită
-
Ali Al Salem Air Base din Kuweit
-
Camp Lemonnier din Djibouti, cea mai mare bază permanentă americană din Africa
-
Sde Teiman, în Israel
Postările au fost preluate și amplificate de agenții precum Fars, Tasnim, Mehr și Press TV, care publică în mai multe limbi.
În Liban, Ministerul Apărării a reacționat la speculațiile privind baza aeriană Hamat, precizând că aceasta aparține forțelor aeriene libaneze și că orice activitate are loc sub autoritatea armatei naționale.
Ce rază au rachetele Iranului
Potrivit unor analize publice ale experților în securitate, Iranul dispune de un portofoliu variat de rachete balistice cu rază medie și lungă. Unele dintre acestea pot depăși 2.000 de kilometri, ceea ce le-ar permite să atingă ținte din sud-estul Europei, în funcție de traiectorie.
Printre sistemele menționate frecvent în evaluările internaționale:
-
Shahab-3: rază estimată între 1.300 și 2.000 km
-
Emad: până la 2.500 km, cu îmbunătățiri de precizie față de generațiile anterioare
-
Sejjil: 2.000–2.400 km, combustibil solid
-
Khorramshahr: estimări între 2.000 și 3.000 km, cu încărcătură semnificativă
-
Kheibar Shekan și Haj Qassem, dezvoltate recent, cu raze de peste 1.400 km
-
Fattah 1 și 2, prezentate de Iran drept rachete hipersonice
Declarații oficiale americane au susținut că Teheranul lucrează la extinderea capacităților sale balistice, iar comunitatea internațională monitorizează constant evoluția programului.
Ce înseamnă asta pentru Europa
Raza maximă de aproximativ 3.000 km, atribuită unor sisteme iraniene, ar putea acoperi sud-estul Europei, inclusiv regiuni din Grecia, Bulgaria sau România, în funcție de punctul de lansare. Specialiștii subliniază însă că scenariile teoretice nu echivalează cu o intenție declarată de atac.
România găzduiește elemente ale sistemului de apărare antirachetă NATO la Deveselu, parte a arhitecturii defensive europene. Sistemele de tip Aegis Ashore, împreună cu baterii Patriot și alte componente NATO, sunt concepute pentru interceptarea rachetelor balistice cu rază medie.
Cum răspund SUA și Israel
Israelul și Statele Unite operează un sistem integrat de apărare aeriană pe mai multe niveluri, care include:
-
Arrow 2 și Arrow 3
-
THAAD
-
SM-3 lansate de pe nave
-
David’s Sling
-
Iron Dome și versiunea navală C-Dome
-
Sisteme Patriot
-
Integrarea unei componente laser cunoscută drept Iron Beam
În aprilie 2024, mai multe state occidentale au cooperat pentru interceptarea unor atacuri aeriene în regiune, semnalând capacitatea unei reacții coordonate.
Context geopolitic
Escaladarea retoricii are loc pe fondul tensiunilor persistente legate de programul nuclear iranian și de prezența militară americană în Orientul Mijlociu. Chiar și în perioadele de negocieri, discursul mediatic intern din Iran a menținut un ton confruntațional.
Analiștii atrag atenția că propaganda are rolul de descurajare și presiune politică, dar că orice conflict direct ar avea consecințe regionale majore, inclusiv asupra pieței energetice globale.
Ce urmează
Spațiul aerian din mai multe țări din regiune a fost temporar restricționat în perioadele de tensiune, iar companii aeriene au suspendat zboruri către anumite destinații din Orientul Mijlociu.
Pentru statele europene, inclusiv România, evoluția situației este urmărită prin structurile NATO și UE. Oficial, nu există alerte publice privind un risc iminent asupra teritoriului european, însă nivelul de vigilență rămâne ridicat.
În acest moment, mesajele difuzate de presa afiliată regimului iranian trebuie analizate în contextul mai larg al războiului informațional. Dincolo de retorică, realitatea strategică indică un echilibru fragil între capacitățile ofensive și sistemele defensive dezvoltate în ultimii ani.
