Din cuprinsul articolului
Un tânar a mers la spital acuzând dureri în zona coastelor, dar doctorii i-au pus un diagnostic banal, de junghi, pentru care a primit și pastile și apoi a fost trimis acasă. Acum spitalul este bun de plată, după ce un tribunal a decis că trebuie să primească un milion de euro drept despăgubiri.
Bărbatul diagnosticat greșit de medicii de la Spitalul Județean de Urgență Bistrița avea în realitate pneumonie şi s-a întors la spital, însă într-o stare mult mai gravă.
Coșmarul bărbatului a început în anul 2014, atunci când ar fi fost diagnosticat superficial și trimis acasă, după ce ar fi primit doar medicamente antiinflamatorii, după cum transmite Europa Liberă România. După 4 zile, acesta a revenit la același spital, însă cu o stare mult mai gravă. Atunci, medicii l-au diagnosticat cu pneumonie și infecție la plămânul drept.
Pacientul a rămas cu probleme foarte grave de sănătate
Bărbatului nu i s-au efectuat procedurile de urgență, din cauză că spitalul nu avea un chirurg toracic. Tocmai de aceea, a fost transferat, însă după mai multe zile, în secția de terapie intensivă a unui spital universitar, iar acolo a primit îngrijirile medicale necesare.
Însă, în urma acestui episod, tânărul a rămas cu probleme foarte grave de sănătate. Nu este autonom nici în acest moment și are nevoie de însoțitor permanent.
Tocmai de aceea, familia acestui bărbat a dat în judecată spitalul din Bistrița pentru malpraxis, iar sentința a venit din partea Judecătoriei Bistrița: spitalul trebuie să plătească familiei 1.000.000 euro! De menţionat că sentința nu este însă definitivă și poate fi atacată cu apel.
În opinia judecătorilor, vinovați de situația pacientului sunt primul medic – cel urgentist – care l-a văzut pe bolnav pe 3 mai 2014 și spitalul.
Daune record!
În reclamația pe care a depus-o în Justiție, familia a chemat în judecată nu doar spitalul, ci și mai mulți medici care l-au tratat pe bolnav la Bistrița.
În document se menţionează că „înainte de acest incident medical devastator”, A.A.J era o persoană perfectă sănătoasă, activă şi dinamică, era un tânăr plin de energie care îşi câştiga existenţa prin muncă cinstită.
„Era stâlpul părinţilor săi şi al propriei sale familii, oferindu-le sprijin financiar, emoţional şi fizic copilului său şi logodnicei sale. Avea planuri, avea aspiraţii – să-şi vadă copilul crescând, să-şi întemeieze o familie stabilă şi să-şi construiască o casă.”
Un martor audiat în instanță a declarat că bărbatul era „un tată iubitor şi implicat şi visa să construiască alături de logodnica sa o familie stabilă şi fericită.”
Iar familia sa, în cererea de chemare în judecată, spune că „în loc să fie un partener de viaţă şi un fiu susţinător al părinţilor, a devenit o povară, un om prizonier într-un corp care nu îl mai ascultă, o persoană cu handicap fără speranţă de vindecare.”
„Astăzi, el trăieşte fără să trăiască cu adevărat, nu-şi mai poate recunoaşte copilul, nu-şi poate îmbrăţişa logodnica şi nu-şi mai poate ajuta mama. Visurile sale s-au transformat în amintiri dureroase pentru cei care îl îngrijesc zi de zi.”
