Din cuprinsul articolului
Rezistența la insulină este una dintre cele mai frecvente, dar subdiagnosticate afecțiuni metabolice. Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), această afecțiune apare atunci când celulele din corp nu mai răspund eficient la insulină – hormonul esențial care reglează nivelul de zahăr din sânge. Corpul este astfel nevoit să producă mai multă insulină pentru a compensa, ceea ce poate duce, în timp, la dezechilibre grave.
„Insulina este atât de importantă încât nu poți trăi fără ea”, avertizează CDC. Expunerea îndelungată la niveluri ridicate de glucoză în sânge poate favoriza apariția diabetului de tip 2, a bolilor cardiovasculare și a altor complicații majore.
Medicul Kunal Sood, specialist în medicina durerii, atrage atenția asupra a șase semne timpurii care pot indica prezența rezistenței la insulină – semnale pe care mulți le pot ignora sau interpreta greșit.
Grăsimea abdominală în exces: un semnal metabolic important
Unul dintre cele mai clare semne este acumularea de grăsime în jurul abdomenului. Acest tip de grăsime, numit viscerală, este profund legat de dezechilibre hormonale, în special de nivelurile ridicate de insulină. În loc să fie utilizată pentru energie, glucoza este stocată sub formă de grăsime – în special în zona abdominală.
Pe termen lung, acest tip de grăsime nu doar că afectează silueta, ci devine un organ metabolic activ care favorizează inflamația și crește riscul de boli cardiovasculare și diabet.
Piele închisă la culoare în pliuri (Acanthosis Nigricans)
Un alt indiciu vizibil este modificarea aspectului pielii, în special în zone precum gâtul, axilele sau zona inghinală. Acanthosis Nigricans se manifestă prin îngroșarea și închiderea la culoare a pielii, adesea cu o textură catifelată.
Aceste pete sunt cauzate de hiperinsulinemie – nivelul ridicat de insulină care stimulează creșterea excesivă a celulelor pielii prin activarea receptorilor IGF-1. Apariția acestor semne cutanate ar trebui să fie un semnal clar pentru consultarea unui specialist endocrinolog.
Oboseala după masă: un paradox metabolic
Deși mesele ar trebui să ne energizeze, în cazul rezistenței la insulină, ele pot avea efectul opus. După ce mănânci, glicemia crește, iar corpul produce insulină pentru a transporta glucoza în celule. Însă când celulele devin rezistente, glucoza nu este utilizată eficient, ceea ce lasă organismul într-o stare de „înfometare energetică”.
Aceasta se traduce prin oboseală accentuată, scăderea capacității de concentrare și, uneori, chiar somnolență bruscă după mese.
Poftele necontrolate de carbohidrați și zahăr
Ciclurile instabile ale glicemiei conduc frecvent la pofte intense de dulce sau de alimente bogate în carbohidrați. După o masă bogată în carbohidrați, nivelul de zahăr din sânge poate crește rapid, urmat de o scădere bruscă din cauza excesului de insulină. Această „cădere” glicemică generează o senzație de lipsă de energie și dorința de a consuma din nou zahăr – un cerc vicios care întreține dezechilibrul metabolic.
Apariția acrocordoanelor
Micile excrescențe de piele care apar în jurul gâtului, subrațului sau în alte pliuri cutanate pot părea inofensive, dar ele sunt adesea asociate cu niveluri ridicate de insulină. Acrocordonii sunt legați de hiperinsulinemie și de activitatea factorilor de creștere celulară, în special IGF-1.
În contextul unui sindrom metabolic, aceste leziuni cutanate pot reprezenta un indiciu valoros pentru diagnostic.
Setea excesivă și urinarea frecventă
Glicemia ridicată face ca rinichii să lucreze mai intens pentru a elimina excesul de zahăr prin urină. Acest proces duce la pierderi masive de lichide și, implicit, la o senzație constantă de sete. Ciclul poate deveni cronic dacă nivelurile de glucoză rămân ridicate, provocând deshidratare, slăbiciune și dezechilibru electrolitic.
Care sunt consecințele dacă rezistența la insulină nu este tratată?
Dacă semnalele de alarmă sunt ignorate, riscurile sunt multiple și pot deveni ireversibile. Rezistența la insulină netratată favorizează:
- creșterea nivelului de zahăr din sânge (hiperglicemie cronică)
- creșterea trigliceridelor și a colesterolului LDL („rău”)
- scăderea colesterolului HDL („bun”)
- dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2
- complicații cardiovasculare și hepatice
- oboseală cronică și inflamație sistemică
Pe termen lung, acest dezechilibru afectează calitatea vieții, capacitatea de concentrare, fertilitatea și chiar sănătatea mintală.
Deși simptomele rezistenței la insulină pot părea banale sau ușor de trecut cu vederea, ele sunt semnale esențiale ale unei disfuncții metabolice în desfășurare. Detectarea timpurie și intervenția nutrițională, medicală și prin modificarea stilului de viață pot preveni evoluția către boli cronice grave.
