Din cuprinsul articolului
România se situează pe primul loc la numărul de copii avortați din Europa. România și Rusia sunt singurele țări din lume a căror număr de copii avortați a depășit numărul populației în viață.
Conform datelor statistice publicate de Organizația Mondială a Sănătății, numărul avorturilor efectuate zilnic în întreaga lume se ridică la cca 125.000 copii, ceea ce este corespondentul a 40-50 de milioane de copii avortați pe an!
Ce este avortul?
Avortul reprezinta intreruperea prematura a sarcinii. Atunci cand sarcina este intrerupta din cauze naturale este vorba de avort spontan sau de pierderea sarcinii, iar atunci cand sunt luate intentionat masuri de intrerupere a sarcinii, medicamentoase sau chirurgicale este vorba de avort terapeutic sau avort produs/indus. Indiferent de metoda folosita, chirurgicala sau medicamentoasa, dupa avort se impun controale regulate la specialist si planning familial. Controlul include un examen fizic si pelvin pentru a vedea daca vindecarea este corespunzatoare.
Avortul chirurgical
Tehnicile chirurgicale folosite pentru sarcini in primul trimestru (saptamana 3-12) sunt:
• aspiratia manuala sau aspiratia mecanica – se realizeaza prin aspiratia printr-un tub a intregului tesut fetal din uter;
• dilatarea colului uterin si chiuretarea uterului, o tehnica mai chirurgicala decat cea anterioara, foloseste pentru a curati uterul un instrument ascutit. Aceasta metoda este de obicei rezervata cazurilor in care prin aspiratie nu s-a obtinut curatirea completa a uterului.
Tehnica chirurgicala folosita pentru sarcini in al doilea trimestru este dilatarea colului uterin si evacuarea uterului care de fapt este o combinatie intre aspiratie, dilatare si chiuretare, folosind instrumente chirurgicale precum forcepsul pentru indepartarea tesutului fetal si a placentei din uter. Aceasta metoda este mai frecvent folosita pentru sarcinile din trimestrul doi decat inducerea unui avort (medicamentos), deoarece prezinta un risc mai scazut de complicatii.
Avortul medicamentos
Avortul medicamentos reprezinta intreruperea unei sarcini prin folosirea medicamentelor si este 98% eficient daca se realizeaza in primele 9 saptamani de la conceptie. Pe masura ce sarcina se apropie de sfarsitul primului trimestru, medicatia nu mai este eficienta si este necesar si un avort chirurgical pentru a obtine un avort complet (indepartarea tuturor urmelor de tesut fetal din uter). Planul terapeutic intr-un avort medicamentos debuteaza cu un consult medical si administrarea medicatiei, urmat, dupa 3-4 zile, de al doilea consult medical si a doua doza de medicatie. Sangerarea vaginala dureaza in medie 14 zile. Dupa aproximativ 2 saptamani de la al doilea consult medical este obligatoriu un control pentru a vedea daca evolutia este corespunzatoare. Urmarirea medicala inainte si dupa avortul medicamentos include examene fizice si teste de laborator, informarea pacientei despre posibilele urmari ale avortului, instructiuni de ingrijire, informarea despre posibile probleme pentru care trebuie sa se prezinte la specialist si planning-ul familial.
Complicatii dupa avort
• sangerare in cantitate mare si de lunga durata. Atat avortul medicamentos, cat si cel chirurgical produc sangerari diferite de cele menstruale (cantitate mai mare decat o menstruatie);
• sangerarea dureaza mai mult de 2 saptamani;
• durere puternica care nu se calmeaza dupa administrare orala de antialgice;
• durere, inflamatie (umflare) sau eritem (roseata) in zona genitala;
• semne de infectie generalizata precum cefalee (durere de cap), dureri musculare, ameteala sau stare generala alterata (stare de rau general);
• bufeuri (valuri) de caldura sau febra 38 grade C sau mai mare care dureaza mai mult de 6 ore;
• greturi, varsaturi, constipatie sau balonare accentuata;
• secretie vaginala care a crescut cantitativ si miroase urat;
• lipsa menstruatiei in urmatoarele 6 saptamani de la avort;
• simptome noi, inexplicabile care pot fi cauzate de medicatia administrata;
• semne si simptome ale depresiei. Modificarile hormonale aparute dupa sarcina pot cauza depresia postpartum care trebuie tratata corespunzator.
Atentie!
Avorturile chirurgicale repetate (dilatare si chiuretaj) duc la formarea cicatricilor uterine care scad capacitatea de a concepe si cresc riscul complicatiilor in cazul unei noi sarcini precum: sarcina ectopica, pierderea sarcinii sau placenta praevia (placenta jos inserata). Din fericire aceasta metoda este destul de rar utilizata.
Impactul psihologic
Sunt multiple motivele pentru care o femeie decide sa mearga pana la capat cu procedura de intrerupere a sarcinii.
Daca motivul este unul medical, putem vorbi de suferinta mare, de sentimentul de pierdere, de doliu, de neputinta, furie, durere, deznadejde, teama in legatura cu viitorul, vinovatie, depresie, dezamagire.
Daca, de exemplu, sarcina care se doreste a fi intrerupta este rezultatul unui viol, atunci este o reactie de aparare, o incercare de a opri raul trait, si aici vorbim de avort terapeutic. Dar caruselul emotional exista si el, justificarile sunt doar diferite.
Daca sarcina este „o greseala, eventual rezultatul vreunei aventuri de-o noapte, se alatura si rusinea. Daca vine intr-un moment nepotrivit, poate ca partenerii sunt prea tineri, chiar adolescenti; in plus, apare si multa frica, nesiguranta, aparitia unor conceptii gresite in raport cu formarea unui cuplu.
Asta, si in contextul in care avortul este condamnat si folosit ca mesaj infricosator cu scop de preventie a sarcinii. De asemenea, sunt destule situatiile in care partenerul nu accepta sarcina si ameninta partenera cu iesirea din relatie – firesc, ne confruntam cu frica, furie, vinovatie, inghet emotional.
Situatiile sunt multiple, reactiile diferite, justificarile – la fel, viata de dupa, de asemenea. Dar, la oricare dintre situatii ne-am uita, avortul este o experienta traumatizanta, cu efecte pe termen lung.
Avortul mai poate fi privit ca o agresiune asupra persoanei femeii (interventia chirurgicala), o agresiune la adresa altei persoane (fatul), o agresiune asupra barbatului (ca parte a procesului de conceptie), o agresiune asupra cuplului.
Este o rana emotionala, de care psihicul are nevoie sa se protejeze, punand in functiune diverse mecanisme: negarea experientei, comportamente compensatorii, evitare, control excesiv etc.
