Din cuprinsul articolului
România a pierdut în primă instanță procesul deschis de Pfizer la Tribunalul din Bruxelles și trebuie să achite aproximativ 600 de milioane de euro, plus dobânzi și cheltuieli de judecată, pentru dozele de vaccin anti-COVID contractate și refuzate ulterior. Hotărârea nu este definitivă, dar este executorie, iar Ministerul Sănătății admite că nu are acum această sumă în buget.
Verdictul pronunțat la Bruxelles obligă România să preia și să plătească vaccinurile rămase din contractul cu Pfizer, într-un litigiu care vizează obligațiile asumate în perioada pandemiei. În același dosar, și Polonia a fost condamnată, valoarea totală a deciziei pentru cele două state depășind 1,9 miliarde de euro. Pentru România, suma indicată public este de aproximativ 600 de milioane de euro.
Instanța belgiană a respins argumentele României privind rezilierea contractului și a apreciat că scăderea infectărilor din anii următori nu reprezintă, în sine, un motiv suficient pentru anularea obligațiilor contractuale. Cu alte cuvinte, tribunalul a transmis că schimbarea contextului epidemiologic nu șterge automat ceea ce a fost semnat în 2021.
Alexandru Rogobete, despre contract, buget și caracterul executoriu
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a ieșit public imediat după apariția deciziei și a pus accentul pe dimensiunea uriașă a comenzilor făcute în timpul pandemiei. „Se vede de la distanţă că dozele de vaccin, doar de la Pfizer, depăşesc cu mult populaţia României, inclusiv cu rapel”, a declarat ministrul.
Rogobete a explicat și presiunea imediată care cade acum pe bugetul public. „Nu, astăzi Ministerul Sănătăţi nu are această sumă în bugetul de stat”, a spus ministrul, anunțând discuții cu Ministerul Finanțelor pentru identificarea mecanismului prin care banii ar putea fi plătiți. Mesajul este direct. Hotărârea există, suma este foarte mare, iar instituția care gestionează sănătatea publică nu dispune acum de fondurile necesare.
Tot ministrul Sănătății a confirmat că decizia produce efecte chiar înaintea epuizării tuturor căilor de atac. „Indiferent dacă se face apel sau nu se face apel, România va trebui să plătească această sumă. Dacă se câştigă în recurs, în forma de apel, sigur că banii vor fi reîntorşi către România, dar da, este o măsură executorie”, a afirmat Alexandru Rogobete.
Ce înseamnă, concret, că hotărârea este executorie
Caracterul executoriu al hotărârii a fost explicat public și de ministrul Justiției, Radu Marinescu. El a arătat că o astfel de decizie „poate fi pusă în executare cu virarea sumelor de bani într-un cont”, chiar dacă procedura nu este încă definitiv închisă. Asta înseamnă că statul român nu poate trata verdictul ca pe un simplu episod intermediar fără consecințe imediate.
Din acest punct, miza nu mai este doar juridică. Ea devine bugetară și politică. Guvernul trebuie să decidă rapid din ce sursă acoperă plata și cum evită amplificarea costurilor prin dobânzi sau alte consecințe financiare.
Cum s-a ajuns aici
La baza litigiului stă contractul încheiat în timpul pandemiei, în cadrul mecanismului european de achiziție. România a rămas cu obligații mari de cumpărare într-un moment în care interesul pentru vaccinare scăzuse, iar consumul intern nu mai justifica volumele contractate. Potrivit informațiilor publicate miercuri, disputa a privit zeci de milioane de doze, iar instanța a constatat că România nu a îndeplinit condițiile pentru încetarea acordului și nu a demonstrat că prevederile esențiale ale contractului ar fi fost abuzive.
Aceasta este și cheia întregului dosar. Nu discutăm doar despre o achiziție mare, ci despre un contract pe care statul român nu l-a mai dus până la capăt, în timp ce partea adversă a susținut că obligațiile asumate trebuiau respectate exact așa cum au fost semnate.
Ioana Mihăilă mută accentul pe nerespectarea contractului
Fosta ministră a Sănătății, Ioana Mihăilă, a oferit o interpretare diferită față de actualul ministru. Ea a spus clar că România a pierdut pentru că nu și-a respectat obligațiile contractuale. „România nu şi-a respectat contractul, nu a acceptat renegocierile care i-au fost propuse, motiv pentru care asta este o primă consecinţă”, a declarat Ioana Mihăilă.
În aceeași intervenție, fosta ministră a nuanțat contextul în care a fost luată decizia inițială de achiziție. Ea a susținut că, la momentul semnării, pandemia impunea măsuri extinse de securizare a accesului la vaccinuri și că tabloul epidemiologic de atunci era diferit de cel din 2023 sau 2024. Totodată, Mihăilă a spus că se așteaptă ca pe parcursul continuării procesului să mai apară modificări în plan judiciar.
Aici se rupe, de fapt, și firul politic al disputei. Alexandru Rogobete insistă pe disproporția dintre cantitatea cumpărată și nevoile reale ale României. Ioana Mihăilă insistă pe faptul că statul român și-a încălcat apoi obligațiile și nu a gestionat corect renegocierile. Cele două explicații nu se exclud total, dar mută responsabilitatea în puncte diferite ale lanțului decizional.
Rafila apără refuzul de a mai cumpăra dozele rămase
În ecuație a intrat și fostul ministru Alexandru Rafila, care a apărat decizia de a nu mai cumpăra milioane de doze pe care România nu le mai putea utiliza. „Decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19, pe care România nu le putea utiliza, a fost una corectă”, a transmis Rafila. El a argumentat că achiziția ar fi blocat inutil resurse ale sistemului de sănătate și ar fi dus, în final, la pierderi și mai mari prin expirarea stocurilor.
Această poziție adaugă o nouă linie de apărare în dezbaterea publică. Dacă Mihăilă spune că România a greșit pentru că nu a respectat contractul și nu a valorificat renegocierile, Rafila spune că ar fi fost și mai grav ca statul să plătească și să depoziteze doze fără utilitate reală.
Scandalul juridic devine conflict politic
După anunțarea deciziei, cazul a explodat și politic. Declarațiile publice arată deja o luptă pentru fixarea responsabilității. Tabăra PSD cere identificarea vinovaților pentru contractele din perioada pandemiei, în timp ce foști miniștri sau foști responsabili din sistemul sanitar contestă lectura actualului Executiv și pun accentul pe contextul epidemiologic și pe deciziile ulterioare de renegociere sau refuz.
De aici înainte, discuția nu va mai fi doar despre vaccinuri. Va fi despre cine a luat deciziile, în ce context, pe ce date și cine poartă costul politic pentru o factură care poate afecta direct alte priorități de cheltuieli publice.
Ce urmează pentru România
Statul român are la dispoziție calea apelului, însă până la o decizie definitivă trebuie să gestioneze efectele unei hotărâri executorii. Acesta este punctul critic al momentului. România trebuie simultan să continue apărarea juridică și să găsească soluția financiară pentru o plată de ordinul sutelor de milioane de euro.
Dosarul Pfizer intră astfel într-o fază mult mai dură. Nu mai este doar o controversă despre cum s-au cumpărat vaccinurile în pandemie. Este un test despre cum răspunde statul român când o decizie luată într-o criză sanitară ajunge, câțiva ani mai târziu, într-o criză bugetară și politică majoră.
