Din cuprinsul articolului
România se confruntă cu o presiune bugetară majoră după ce o instanță din Belgia a obligat statul să achite aproximativ 600 de milioane de euro către Pfizer, în cadrul unui litigiu legat de achiziția de vaccinuri anti-COVID-19. Decizia vine într-un moment sensibil, în care autoritățile caută soluții pentru a reduce impactul financiar și pentru a gestiona stocurile rămase.
Hotărârea instanței belgiene vizează România și Polonia și obligă cele două state să onoreze contracte de livrare de vaccinuri în valoare totală de 1,9 miliarde de euro. În cazul României, suma datorată este estimată la circa 600 de milioane de euro.
Presiunea este directă. Ministerul Sănătății nu are această sumă prevăzută în buget, iar plata integrală ar afecta semnificativ echilibrul fiscal.
Guvernul caută soluții de compromis
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a confirmat că autoritățile analizează scenarii alternative împreună cu ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.
Una dintre opțiuni este negocierea directă cu compania pentru compensarea datoriei prin alte produse farmaceutice:
„Ministerul Sănătății va susține scenariul în care suma datorată să fie compensată cu alte medicamente produse de companie.”
Obiectivul este clar. Reducerea impactului asupra bugetului și evitarea unor plăți integrale imediate.
Achizițiile din pandemie, din nou în centrul controversei
Decizia readuce în discuție modul în care România a gestionat achizițiile de vaccinuri în perioada pandemiei. Fostul premier, Florin Cîțu, a susținut în trecut că deciziile au fost luate în coordonare cu Comisia Europeană.
La rândul său, fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a indicat atât responsabilitatea guvernului de atunci, cât și cadrul european în care s-au realizat contractele.
În spațiul public persistă întrebări legate de cantitățile contractate, de utilizarea efectivă a dozelor și de gestionarea stocurilor rămase.
Dimensiunea europeană a contractelor
Achizițiile de vaccinuri au fost realizate la nivel european, prin contracte negociate de Ursula von der Leyen în numele statelor membre.
Unul dintre cele mai mari contracte a vizat achiziția a până la 1,8 miliarde de doze, într-un acord estimat la zeci de miliarde de euro. Aceste negocieri au generat controverse la nivel european, inclusiv solicitări de transparență privind modul de negociere.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cerut clarificări privind comunicările dintre oficialii europeni și companie, într-un caz devenit cunoscut public sub numele de „Pfizergate”.
Pe fondul deciziei instanței, apar și întrebări privind strategia juridică a statului român. Unele voci din spațiul public susțin că România ar putea analiza acțiuni împotriva Comisia Europeană, pentru a transfera o parte din responsabilitate.
De asemenea, se discută despre necesitatea clarificării responsabilităților individuale și instituționale în procesul de achiziție.
În paralel, anchete europene legate de modul de negociere a contractelor sunt asociate cu activitatea Parchetului European, condus de Laura Codruța Kövesi, însă evoluțiile nu au fost încă făcute publice în detaliu.
Guvernul trebuie să ia rapid o decizie. Varianta negocierii directe cu compania este pe masă, dar nu există încă un acord.
În același timp, cazul rămâne unul cu implicații politice și juridice majore. Decizia din Belgia nu închide subiectul. Din contră, îl redeschide.
