Din cuprinsul articolului
România devine pionier în sud-estul Europei: au fost efectuate deja 200 de transplanturi hepatice de la donator viu. Află cum funcționează procedura, ce rost are și de ce contează pentru viitorul transplanturilor în țară.
Într-o performanță medicală care confirmă progresul României, țara noastră devine singura din sud-estul Europei care efectuează transplant hepatic de la donator viu.
Cifra de 200 de intervenții realizate demonstrează că nu este doar un experiment, ci o realitate consolidată.
Ce înseamnă „transplant hepatic de la donator viu”
Transplantul hepatic de la donator viu presupune ca o persoană sănătoasă să ofere o parte din ficatul său, care este apoi transplantată unui pacient aflat în insuficiență hepatică. Ficatul are însă capacitatea remarcabilă de regenerare, ceea ce face această procedură posibilă.
În astfel de intervenții, se echilibrează foarte atent porțiunea preluată astfel încât donatorul să rămână cu suficient țesut funcțional, iar primitorul să primească o parte sănătoasă.
Această abordare este mai complexă decât transplantul de la un donator decedat, deoarece implică două persoane supuse intervenției și riscurile trebuie monitorizate pentru ambele.
Importanța celor 200 de transplanturi hepatice realizate
În momentul de față, România a realizat deja 200 de transplanturi hepatice de la donator viu, marcând o etapă simbolică și medicală semnificativă.
Potrivit directorului Agenției Naționale de Transplant, Guenadiy Vatachki, această cifră este un reper care arată maturitatea și capacitatea echipelor medicale românești de a susține astfel de operații.
„200 de transplanturi de acest fel reprezintă o cifră cu adevărat importantă. Am marcat această zi chiar de Ziua Europeană a Donării și Transplantului. Transplantul hepatic de la donator viu este cea mai dificilă intervenție chirurgicală din domeniul chirurgiei, iar faptul că o putem realiza în România este un motiv de bucurie și mândrie profesională.
În sud-estul Europei nu există alte programe de acest tip. Din câte știm, nici în Ungaria nu se efectuează transplanturi de la donator viu, deci suntem cam singurii din regiune. În plus, acest tip de transplant deservește și pacienții pediatrici, ceea ce este extraordinar”, a declarat dr. Guenadiy Vatachki, director executiv Agenția Națională de Transplant, într-un interviu pentru stirileprotv.ro.
Prin acest program, România nu doar că salvează vieți, dar reduce riscurile mortalității pe lista de așteptare pentru cei care nu au un organ compatibil în timp util.
Cum s-a ajuns aici: evoluție, provocări, centre implicate
- Primele transplanturi hepatice pediatrice de la donator viu au fost făcute la Spitalul Grigore Alexandrescu, centrul dedicat copiilor, unde se recoltează adesea lobul stâng sau segmentele II și III.
- Procedura cere o selecție riguroasă a donatorilor: teste de compatibilitate sanguină, volumetrie hepatică și analize funcționale. Mișcarea nu este limitată doar la rude: donatorul poate fi soț/soție, dacă se verifică compatibilitatea.
- Unele transplanturi sunt efectuate laparoscopic pentru partea donatorului, minimizând durerea și riscul postoperator.
- Programele au evoluat sub coordonarea unor medici cu experință în transplant hepatic, iar un nume esențial este profesorul Irinel Popescu, cunoscut ca unul dintre pionierii transplantului hepatic în România.
Cu toate acestea, sistemul se confruntă cu provocări majore: rata donării de organe este scăzută, iar identificarea potențialilor donatori cere spitalelor un efort continuu.
Ce semnifică pentru pacient și sistem
Succesul acestui tip de transplant are implicații notabile:
- Reducerea mortalității pe lista de așteptare- pentru cei aflați în stare gravă, donatorul viu oferă șansa unei intervenții mai rapide.
- Creșterea accesului- mai multe centre capabile să realizeze astfel de intervenții adaugă opțiuni pacienților din întreaga țară.
- Consolidarea expertizei medicale interne- România devine un jucător serios la nivel regional în chirurgie hepatică complexă.
- Schimbarea mentalității privind donarea de organe- prin astfel de succese se poate spori încrederea publică și acceptarea procedurii.
Ce urmează și speranțe pentru viitor
Pentru ca acest program să devină cu adevărat sustenabil, este nevoie de:
- Campanii educaționale mai extinse, pentru ca populația să înțeleagă importanța donării de organe.
- Suport legislativ și administrativ să sprijine centrele medicale și personalul implicat.
- Implicarea spitalelor județene, astfel încât potențialii donatori să fie identificați și testați mai ușor.
- olaborări internaționale continue pentru schimb de experiență și perfecționare.
Performanța de 200 de transplanturi hepatice de la donator viu plasează România într-un rol de lider regional și ilustrează că, în ciuda provocărilor, progresul medical este posibil.
Pe lângă mândria profesională, acest succes înseamnă vieți salvate, speranță pentru pacienți și posibilitatea ca sistemul medical românesc să devină și mai puternic în domeniul transplanturilor.
