Din cuprinsul articolului
Fonduri rămase necheltuite, dar pacienți forțați să plătească pentru analize.
Deși Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a înregistrat un excedent de peste 110 milioane de lei la finalul anului trecut pentru servicii de laborator și imagistică, mii de pacienți români sunt nevoiți să achite investigații care, în mod normal, ar trebui acoperite de stat.
Problema? Lipsa unei platforme informatice unitare, un sistem de programări fragmentat și proasta gestionare a fondurilor, potrivit acuzațiilor venite din partea medicilor și a organizațiilor de pacienți.
Președintele CNAS recunoaște: sistemul actual e disfuncțional
Horațiu Moldovan, președintele CNAS, a admis problema și a vorbit despre lipsa unui sistem centralizat:
„Dacă vă puteţi imagina, la sfârşitul anului trecut am avut peste 110 milioane de lei necheltuiţi pe laborator, pe analize medicale şi imagistică, tocmai din aceste considerente, pentru că fiecare furnizor are propriul sistem de programări şi nu există un sistem centralizat la nivel naţional.”
El a anunțat lansarea unei platforme naționale unice de programări, cu primul modul programat pentru trimestrul IV din 2025 și funcționalitate completă estimată pentru începutul anului viitor. Platforma ar urma să integreze programările pentru laborator, imagistică, ambulatoriu și medicina de familie.
Pacienții – prinși între trimitere, așteptare și plata în regim privat
Realitatea pentru mulți români este că, deși pleacă de la medic cu o trimitere, ajung în final să plătească din buzunar pentru analize, din cauza lipsei locurilor disponibile.
„Pacienții nu pot face foarte multe lucruri, că nu au cum să știe”, a declarat Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, într-un interviu acordat publicației Adevărul.
Investigațiile se fac „cu carul”, dar fără un diagnostic clar
Barbu critică lipsa eficienței în utilizarea fondurilor și propune o abordare bazată pe rezultatele obținute:
„Practic, acum se schimbă ca decontarea la Casa de Asigurări să se facă pe rezultat. Să avem cost-rezultat sau cost-eficiență. Dacă analiza medicală nu are eficiență în stabilirea diagnosticului, atunci să nu fie decontată, ci imputată furnizorului. Înainte, la un pacient i se făceau, să spunem, șapte, opt, zece analize medicale pentru precizarea diagnosticului. Acum am găsit și 24 de pagini. Înainte se făceau un CT și, cel mult, un RMN. Acum se fac trei și trei și se decontează.”
Analize de înaltă performanță, greu accesibile, dar vitale
Barbu atrage atenția asupra faptului că analizele esențiale pentru diagnostic precoce sunt greu de obținut, în ciuda importanței lor:
„În funcție de patologie, foarte greu de obținut sunt analizele de înaltă performanță. Rămâne de văzut ce facem cu ele, pentru că sunt analize de înaltă performanță care sunt singurele ce pot preciza diagnosticul. Sunt analize care precizează diagnosticul în timp util, pentru că boala netratată la timp se poate complica. Sunt analize esențiale care trebuiesc făcute pentru o anumită patologie și le găsim în protocoalele medicale. Trebuie să vedem protocolul medical, deontologia profesională, lista de analize, diagnosticul și tratamentul. Acum discutăm și vedem cum facem să stabilim un management al cazului, al pacientului, ca el să nu mai fie plimbat de colo colo. Odată ce ai început să îi faci investigațiile, practic trebuie să obții și rezultatul. Nu te apuci să faci investigații și lași pacientul pe drumuri.”
Pacienți lăsați „cu analizele în brațe”
Lipsa unui management medical integrat duce la irosirea resurselor și la lipsa unor concluzii clare pentru pacient:
„Se fac foarte multe analize – cu carul – și pacienții nu beneficiază de diagnostic. Nimeni nu mai are grijă, îi plimbă de la un medic la altul, rămân cu analizele în brațe.”
Propunere: audit clinic pentru corelarea investigațiilor cu rezultatele
Barbu susține că asociația sa a transmis CNAS o serie de propuneri pentru eficientizarea sistemului:
„Am solicitat înființarea auditului clinic, alături de auditul ca rezultat. (…) Am văzut că s-au introdus în proiectul de ordonanță o parte din propunerile noastre.”
Medicul de familie: „Pacienții cer trimiteri peste tot / Pierd programarea din lipsa punctualității”
Problema listelor de așteptare este confirmată și de Sandra Alexiu, medic de familie și fost vicepreședinte al Societății Naționale de Medicină a Familiei:
„Cu analizele, într-adevăr, e o problemă, trebuie prinse la începutul lunii că n-ajunge plafonul. Pentru alte consulturi e posibil ca pacientul să aștepte și câteva luni. Pentru imagistică, la fel, câteva luni, pentru că plafonul e mic. Finanțarea este slabă.”
Totuși, Alexiu atrage atenția și asupra comportamentului pacienților:
„Pacienții plătesc și din cauză că nu se prezintă la timp la programare. Asta este regulă: Nu te prezinți la programare și vrei suplimentar și rapid, plătești diferența. Sunt medici puțini, pacienți mulți și doritori de tot felul, cer trimiteri peste tot și nu prind programări. Prind oricum mai repede față de alte țări unde ajung și la un an diferență. Se duc în mediul privat și în momentul în care pierd programarea din cauza nepunctualității și atunci plătesc, asta îmi povestesc pacienții.”
Soluții propuse: audit clinic, liste de așteptare pe patologie, sancțiuni pentru abuzuri
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP), propune măsuri sistemice clare pentru eficientizarea sistemului: audit clinic, liste de așteptare în funcție de patologie și penalizări atât pentru pacienții care abandonează tratamentele, cât și pentru furnizorii care abuzează de decontări.
„Acum discutăm și vedem cum facem să stabilim un management al cazului, al pacientului, ca el să nu mai fie plimbat de colo colo. Odată ce ai început să îi faci investigațiile, practic trebuie să obții și rezultatul. Nu te apuci să faci investigații și lași pacientul pe drumuri. Sunt și pacienți care neglijează diagnosticul, nu se mai duc să facă tratamente, nu mai acceptă prescrierea de terapii. Aceia ar trebui să fie, cumva, penalizați”, este el de părere.
Propunerea platformei naționale a venit de la pacienți
Barbu afirmă că ideea unei platforme digitale de programări pentru servicii decontate a fost propusă de ANPP încă de acum 15 ani:
„Nu este propunere de acum, de 15 ani tot propunem. Acum să sperăm, că ei ne-au promis multe. Programările trebuie făcute în funcție de codul de boală, bazată pe nevoia de a face investigație și trebuie să existe o listă de așteptare atât în ceea ce privește diagnosticul, cât și tratamentul.”
În prezent, sistemul funcționează pe principiul „primul venit, primul servit”, dar există și criterii suplimentare de monitorizare, implementate inițial în contextul pandemiei Covid:
„Bineînțeles că de asta au profitat companiile mari de analize medicale și de diagnostic, nu se mai ținea cont de plafonul stabilit și de CNAS. Pur și simplu, ele prescriau, ele decontau, nimeni nu făcea niciun control, nicio ordine. Acum am venit cu rugămitea, pe baza unor investigații se poate verifica chiar și în urmă cu 5 ani ce s-a întâmplat. Așa cum au existat concediile medicale și au început să dea sancțiuni celor care au abuzat, la fel pot face și cu astfel de situații. Ele au rămas în baza de date”, susține specialistul.
Prioritizarea pacienților, în funcție de gravitatea bolii
Barbu subliniază importanța introducerii unor criterii medicale clare pentru accesul la programări, pe baza protocoalelor și a stadiului bolii, nu doar a ordinii cronologice:
„Sunt patologii ce le poți pune pe lista de așteptare, unele ortopedice să spunem, mă refer la cei care au nevoie de proteză de șold de exemplu sau proteze cardiace. În fucție de stadiul bolii, dar și complicațiile ce pot apărea. Tot pe baza protocoalelor medicale să se stabilească și o ordine de accesibilitate – Nu pe principiul primul venit, primul servit. Vor fi și astfel de situații, dar trebuie să ținem cont că o parte din patologii, de multe ori, nu există așteptare. Exemple ar fi bolile neurologice, cardiace, hepatice, pulmonare, unele dintre bolile digestive, bolile infecțioase. Acolo este nevoie de abordare precoce”, concluzionează el.
Noua platformă națională: utilă, dar greu de pus în practică
Deși CNAS promite digitalizare și eficientizarea accesului la servicii printr-o platformă unică de programări, scepticismul rămâne ridicat printre profesioniștii din sistem.
„Este o perspectivă extrem de utilă și interesantă, dar până la a fi pusă în practică îmi permit să rămân sceptică”, declară Sandra Alexiu, medic de familie, pentru Adevărul.
„Avem deja un sistem informatic, din 2005, care merge prost de la început. Acum merge și mai prost”, a continuat ea.
Probleme reale de acces digital în mediul rural
Una dintre marile provocări în implementarea unei platforme digitale este accesibilitatea pentru pacienții din mediul rural, care nu beneficiază de internet sau competențe digitale.
„Jumătate din pacienți se află în mediul rural, unde nici măcar internetul nu este atât de bun. Sunt pacienți care nici nu au acces la internet sau nu știu cum funcționează din punct de vedere tehnic. Teoretic, trebuie să ne digitalizăm, cred în lucrul acesta, dar trebuie și avut grijă să existe accesibilitate pentru toată lumea și nu doar la nivel declarativ”, punctează medicul.
Concluzia: Avem fonduri, dar nu avem acces
Deși sistemul de sănătate dispune de resurse financiare consistente, pacienții continuă să aibă acces limitat la servicii medicale esențiale, din cauza lipsei de coordonare, a infrastructurii digitale subdezvoltate și a inechităților în gestionarea cazurilor.
Până când promisiunile CNAS nu vor deveni realitate, pacienții vor continua să plătească din buzunar pentru servicii care, teoretic, le sunt garantate.
