Rozalina Lăpădatu, pacient: „Tiroida nu se vede, nu doare, e tăcută”

În fiecare an, de trei decenii încoace, Rozalina merge la endocrinolog pentru a-și face analizele. Dacă, la un moment dat, vor apărea modificări în analize, ea riscă un cancer de tiroidă

În 1986, la o jumătate de an de la accidentul nuclear de la Cernobâl, Ucraina, Rozalina Lăpădatu a fost diagnosticată cu noduli tiroidieni. Rozalina avea atunci 18 ani, dar nu face însă nicio legătură între evenimentul în cauză și apariția problemelor ei de sănătate. „S-ar putea ca și Cernobâlul să fi influențat, n-am de unde să știu. M-am speriat pentru că nu puteam să respir. Când făceam un efort sau urcam scările la etaj, mi se tăia respirația. Era ceva care mă strângea de gât. Începusem să mă trezesc noaptea că nu pot să respir”, povestește ea. Dacă nu ar fi avut manifestări atât de evidente, poate că nu ar fi mers la Institutul „Parhon” din București, pentru consultație. „La vremea respectivă, nu se știau atâtea despre nodulii tiroidieni. Mi-au făcut niște analize, cele care se făceau la momentul respectiv și mi-au dat un tratament. Medicamentele se găseau foarte greu, iar tratamentul a durat un an”, adaugă Rozalina. După ce a trecut acest interval, a mers din nou la medic pentru o nouă serie de analize. Au ieșit bune, semn că tiroida se reglase și funcționa, cât de cât, în parametri normali.

„Tiroida nu se vede, nu doare, e tăcută”

Inițial, din trei, în trei luni, mergea la endocrinolog pentru o monitorizare atentă a tiroidei. Apoi, vizitele la medic s-au rărit la una pe an. Și Rozalina merge la „Parhon” pentru analize de sânge și ecografie de 30 de ani. „Nodulii sunt în regulă, nu au crescut nu s-au transformat. Dacă, la un moment dat, apar modificări în analize, risc un cancer de tiroidă. La specialist mă duc cu trimitere de la medicul de familie. Singura problemă este că spitalul are fonduri limitate și trebuie să te programezi din timp pentru că poate să-ți vină rândul după 2-3 luni, deoarece nu poate face decât un anumit număr de internări”.

„Tiroida nu se vede. Nu e la nivelul pielii, nu e la nivelul articulațiilor, nu te doare, e tăcută. Și nu știi cum evoluează. E drept că ea dă anumite semne. Poți să ai palpitații din cauza tiroidei. Sunt foarte multe situații când pacienții cu tiroidă fac tahicardie. Și atunci te iei de gânduri când începe inima să-ți fluture. Câteodată senzațiile acelea de nod în gât, că nu poți să înghiți sau nu poți să respiri. Ea dă semne, iar noi trebuie să le luăm în considerare și să nu le ignorăm”, conchide Rozalina