Ajunsă în mijlocul bisericii, ea a îngenuncheat şi a început să se roage atât de intens, încât lacrimile îi scăldau faţa. După ce s-a ridicat de la rugăciune, şi-a scos acoperământul pe care l-a ridicat deasupra capului ei, aşa încât să îi acopere pe toţi cei prezenţi în biserica. Deşi a fost vorba despre o minune, Biserica Greacă nu a dat amploare acestei sărbători.
Cinstirea Sfântului Acoperământ s-a dezvoltat mai mult în Biserica Ortodoxă Rusă, încă din secolul al XII-lea; de atunci s-a extins în aproape toate Bisericile Ortodoxe.
Multe biserici din ţara noastră, dar şi mănăstiri, spitale şi azile, orfelinate şi centre de plasament sunt puse sub protecţia Acoperământului Maicii Domnului.
Dintre ele, cele mai cunoscute sunt Schitul Pocrov (Mănăstirea Neamţ) şi bisericile din spitale, având acest hram, cum este cea de la Spitalul de Recuperare din Iaşi.
Acatistele, paraclisele şi rugăciunile adresate Maicii Domnului ocupă un loc central în viaţă Bisericii şi a credincioşilor; dintre acestea face parte şi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului.
