Din cuprinsul articolului
Sarea, alimentul considerat de secole simbol al purității, este mai contaminată ca oricând. Un nou studiu realizat de cercetători spanioli arată că microplasticele sunt prezente chiar și în sarea extrasă din saline izolate, departe de orașe și industrie.
Se estimează că există în medie 500 de fragmente de microplastice per kilogram de sare, ceea ce înseamnă că, fără să ne dăm seama, ingerăm zilnic între 3 și 9 particule de plastic, doar prin consumul obișnuit de sare.
Plastic în farfurie: ce arată cel mai recent studiu european
Microplasticele – fragmente de plastic mai mici de cinci milimetri – au devenit omniprezente: se găsesc în aer, apă, gheață, pește, miere și acum, confirmat științific, în aproape toate tipurile de sare comercializate.
Potrivit unei analize publicate de cotidianul El Español pe baza unui studiu realizat în Peninsula Iberică, cercetătorii au descoperit microplastice în toate cele 13 mărci de sare testate, indiferent dacă proveneau din mare, din mine de sare sau din saline tradiționale.
Cele mai afectate sunt sările obținute prin evaporare solară, adică acelea care folosesc apa mării ca materie primă. În aceste cazuri, contaminarea poate proveni nu doar din apă, ci și din aer și din deversările de ape uzate.
„Microplasticele nu mai sunt doar o problemă a oceanelor. Ele se găsesc în tot ceea ce consumăm, chiar și în produsele obținute în arii naturale protejate”, avertizează dr. Inés Martínez, cercetător în ecotoxicologie la Universitatea din Murcia, coautoare a studiului.
Sarea „naturală” nu este mai curată decât cea rafinată
Cercetătorii au prelevat probe din șase saline din Spania – trei de pe litoral și trei din interiorul țării – analizând apa sărată în toate etapele procesului de producție: de la intrarea în salină până la produsul ambalat.
Rezultatele au fost surprinzătoare:
-
între 256 și 1.500 de microplastice per litru de apă la intrarea în salină;
-
între 79 și 193 de microplastice per kilogram în sarea finală;
-
urme detectabile chiar și în saline abandonate, situate departe de orice sursă de poluare.
Asta înseamnă că chiar și sarea obținută tradițional, din izvoare subterane sau saline izolate, nu este complet ferită de contaminare.
Explicația: microplasticele ajung și prin aer, transportate de vânt, apoi se depun pe suprafața bazinelor sau a movilelor uriașe de sare care se usucă în aer liber.
„Am descoperit particule de plastic și în saline aflate la kilometri distanță de localități. Aerul este o nouă cale de contaminare pe care o subestimam până acum”, a declarat pentru El País dr. Manuel Álvarez, membru al echipei de cercetare.
Cum ajunge plasticul în sare – și în corpul nostru
Microplasticele provin din degradarea deșeurilor plastice aruncate în mediu: ambalaje, textile sintetice, cauciuc din anvelope, dar și din particule eliberate de mașini de spălat, vopsele sau cosmetice.
Aceste fragmente extrem de mici ajung în mare, sunt absorbite de organismele marine și, în final, revin în farfuriile noastre.
Conform unui studiu, o persoană adultă ar putea consuma anual peste 50.000 de particule de microplastic din toate sursele alimentare.
Deocamdată, nu există suficiente date privind efectele directe asupra sănătății umane, dar cercetările recente sugerează posibile riscuri legate de inflamație, stres oxidativ și dereglări hormonale.
Sarea de mare, sare de mină sau sare „naturală”? Diferențele sunt minime
Mulți consumatori aleg sarea de mare considerând-o „mai sănătoasă” sau „mai naturală”.
Însă studiul spaniol și alte cercetări anterioare arată că nivelul de microplastice este comparabil între toate tipurile de sare – marină, de mină sau de izvor.
„Eticheta ‘sare naturală’ nu garantează un produs lipsit de microplastice. Poluarea a devenit globală și nimic din ecosistem nu mai este complet izolat”, explică dr. Laura Fernández, specialist în chimie ambientală la Universitatea din Valencia.
Cercetătorii subliniază însă că, din punct de vedere nutrițional, aportul de plastic ingerat prin sare rămâne scăzut comparativ cu alte surse alimentare, precum fructele de mare sau apa îmbuteliată.
Totuși, descoperirile recente ar trebui să servească drept semnal de alarmă privind calitatea mediului, nu doar a alimentelor.
Ce putem face: soluții individuale și sistemice
Deși nu putem elimina complet riscul de a consuma microplastice, specialiștii recomandă câteva măsuri simple:
-
alegerea sării provenite din zone protejate sau din producție controlată;
-
reducerea deșeurilor plastice și reciclarea corectă;
-
limitarea consumului de alimente procesate și apă îmbuteliată în plastic;
-
susținerea politicilor de reducere a plasticului de unică folosință, care rămâne principala sursă de contaminare globală.
„Soluția nu este să ne temem de sare, ci să luptăm cu sursa poluării. Cât timp plasticul ajunge în aer, în apă și în sol, nu există loc pe planetă unde să putem vorbi de hrană curată”, conchide dr. Álvarez.
