Din cuprinsul articolului
Sistemul sanitar românesc se află în pragul unei „răzvrătiri” provocate de epuizarea fizică și financiară a personalului medical. În centrul acestei crize se află un adevăr brutal, deseori mascat de statistici oficiale: medicii români lucrează până la 30 de ore continuu, fiind remunerați după grile salariale de acum șase ani. Săptămâna viitoare, reprezentanții Federației Sanitas merg la Ministerul Sănătății pentru a negocia o reformă radicală a modului în care se desfășoară și se plătesc gărzile.
„Medicul nu este un roboțel pe plantație”
Chirurgul Toni Popescu, șeful diviziei medici din cadrul Federației Sanitas, trage un semnal de alarmă asupra realității din spitale, arată europafm.ro. Deși oficial se vorbește despre ture de 18 sau 24 de ore, realitatea de la patul bolnavului este mult mai dură.
„A doua problemă sunt cele 30 de ore. Toată lumea se ferește să spună. Toată lumea spune 24 de ore, 18 de ore. Nu. Sunt 30 de ore. 30 de ore în care medicul nu pleacă din spital. Ceea ce este inuman. Medicul nu este un roboțel pe plantație. Pe orele de gardă nici măcar nu primește vechimea”, explică dr. Popescu.
Această epuizare nu afectează doar sănătatea doctorului, ci pune în pericol direct viața pacienților. Într-o specialitate precum chirurgia, unde precizia este vitală, oboseala acumulată poate fi fatală.
„Binele pacientului nu ți-l poate face un chirurg care a stat 20 de ore în picioare, în gardă, a operat, apoi iar în gardă și iar a operat. Peste 20 de ore vine o urgență, iar tu, ca familie a pacientului, nu-ți dorești ca doctorul să adormă în picioare acolo.”
Sursa foto: Gemini Generated Image
Soluția: Garda de 12 ore și respectarea repausului
Propunerea centrală a medicilor este scurtarea radicală a timpului de lucru continuu. Federația Sanitas susține că garda de 12 ore este singura soluție viabilă pentru combaterea burnout-ului, cu condiția respectării stricte a legislației muncii: 12 ore de muncă urmate de 24 de ore de repaus.
Ministrul Alexandru Rogobete a acceptat deschiderea negocierilor, propunând ca acest sistem de 12 ore să fie introdus inițial în spitalele de urgență, urmând ca decizia finală să aparțină fiecărei secții sau unități medicale în parte.
Conflictul pe Bani: Salariul din 2018 vs. Realitatea din 2026
Pe lângă oboseală, medicii acuză o nedreptate financiară flagrantă. În prezent, orele de gardă nu sunt plătite la valoarea salariului actual, ci sunt raportate la nivelul din anul 2018, ceea ce devalorizează masiv munca suplimentară.
În timp ce Ministerul Sănătății cochetează cu ideea unui tarif fix pe gardă, în funcție de gradul spitalului și specialitate, sindicatele rămân ferme:
„Noi luptăm ca garda să fie plătită conform legii actuale. Orele de gardă trebuie calculate la salariul în plată. Gărzile nu sunt plătite la valoarea reală, conform contractului de muncă. Problema de aici, în primul rând, este plata”, avertizează Toni Popescu.
Rezidenții – „Motorul” spitalului, lăsați fără plată
O altă rană deschisă a sistemului este situația medicilor rezidenți. Aceștia reprezintă forța de muncă brută în multe spitale, însă drepturile lor financiare sunt adesea ignorate. Dr. Popescu subliniază că mulți rezidenți fac gărzi „de ajutor”, neplătite, iar plata legală începe abia din anul trei de pregătire.
Ministrul Sănătății, el însuși fost rezident care a „muncit de a rupt”, a promis corectarea acestei inechități, recunoscând că problematica este una reală și urgentă.
Când vor apărea schimbările?
Ministerul Sănătății speră ca noile reglementări, care vor include și clasificarea gărzilor în trei categorii (la domiciliu, de monitorizare și de urgență), să intre în vigoare până la jumătatea acestui an. Totuși, răbdarea medicilor a ajuns la limită.
„Cred că trebuie cât mai repede posibil, pentru că, vă spun sincer, medicii se vor răzvăti la un moment dat fiindcă nu mai pot”, concluzionează dr. Toni Popescu.
Săptămâna viitoare va fi decisivă pentru viitorul spitalelor din România. Dacă negocierile eșuează, riscul nu este doar o grevă medicală, ci prăbușirea unui sistem care se sprijină, în prezent, pe umerii unor oameni care „adorm în picioare” în sălile de operație.
