Scrisoarea lui Bogdan Socol. Rândurile pe care le-a scris înainte să moară: „Nu este o moarte bună, naturală”

Scrisoarea lui Bogdan Socol. Rândurile pe care le-a scris înainte să moară! Comentatorul sportiv a murit la doar 42 de ani, în timpul unui antrenament.

Jurnalistul înota în ape reci, iar sesiunea s-a încheiat tragic. Intrat într-un lac înghețat, nu a mai găsit ieșirea și a intrat în șoc hipotermic.

Cu câteva zile înainte să moară, Bogdan Socol a scris pe Facebook un mesaj tulburător în care și-a anunțat retragerea din branșă.

Potrivit EVZ, avusese mai multe dispute cu șefii de la Digi Sport, televiziune de unde fusese suspendat.

„Privesc tastatura și spațiul mare alb ce mi se întinde în față pe platforma WordPress și încă nu realizez momentul în care mă aflu. În urmă cu 10 ani mi s-ar fi părut o glumă proastă, iar acum 20 de ani, nici nu aș fi putut să o iau drept glumă. Dar acum, asta este realitatea. Tristă sau cum o mai fi ea, asta e realitatea. Sunt în fața unei morți. A uneia din propriile mele morți. Pentru că mai bine de două decenii, asta a fost viața mea, căreia i-am dedicat tot ce am avut mai bun.

Am trăit-o cu pasiune, cu bucurie în suflet și pe chip la numeroasele reușite, dar și cu nervi, frustrare sau lacrimi în situațiile mai puțin plăcute pe care le întâlnești inevitabil într-o viață. Dar de astăzi, se încheie un capitol major al existenței mele și tot ce am de făcut este să renasc din propria-mi cenușă, să mă ridic și să merg pe drumul meu, care va fi altul față de cel pe care am tot umblat de când mă știu, practic.

Dar nu este o moarte bună, naturală, ci cauzată de unele forțe din exteriorul meu. Pentru că, citându-l pe marele Ion Gavrilă Ogoranu, liderul mișcării de rezistență anticomunistă din Munții Făgăraș: „ucis am fost doar când am fost vândut de confrații mei…”, scris Bogdan Socol în postarea respectivă, publicată pe blogul personal.

Ultima postare pe Facebook

„Viata nu se măsoară prin numărul respiratiilor, ci prin momentele care ti-au tăiat respirația, a spus scriitoarea americana Maya Angelou. Pornind de la acest citat minunat, îmi permit acum, când nu mai fac parte din „branșă”, sa ma întreb cum au ajuns niste persoane, dintre care unele nu știu când se folosesc corect cuvintele doar și decât, sa aibă chiar funcții de conducere în unele instituții din presa sportiva. Sau ce lasa în urma lor mulți din cei care acum activează „cu succes” și încearcă sa se facă tot mai vizibili în domeniu.

Stiu, mulți chemați, puțini aleși, dar senzația mea, și nu numai, este ca alegerea asta a fost făcută neinspirat, ca să nu spun mai mult. Pentru ca și cei care aleg nu au ajuns pe meritele lor în acea pozitie, ci din varii motive, dar nu profesionale.

Iar atunci când vor privi în urma, acești „aleși” nu vor găsi poate niciun moment care sa fi tăiat respirația celor care i-au citit, i-au ascultat sau i-au văzut.

Si atunci, poți spune ca ei au trăit măcar o clipa cu adevărat în presa sportivă?!”