marți, iunie 28, 2022

Primele semne că ai fost expus radiațiilor. Boala de iradiere apare în momentul în care corpul uman este expus unei doze foarte mari de radiații într-o perioadă de timp foarte scurtă (expunere acută). Cantitatea de radiații absorbită sistemic, numită și doza absorbită este direct proporțională cu gravitatea simptomelor.

Boala de iradiere mai este denumită și sindrom acut ca urmare a expunerii la radiații sau otrăvirea cu radiații. Expunerile uzuale la doze mici de radiații precum efectuarea de rutină a unei radiografii sau a unei tomografii nu cauzează niciodată boală de iradiere.

Te-ar mai interesa: Să ne îngrijorăm? Când ajunge iodura de potasiu în...

Boala de iradiere este este foarte gravă și de cele mai multe ori fatală. Cele mai grave accidente din istorie datorate radiațiilor s-au produs după lansarea bombei atomice în Japonia la Hiroshima și Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și la Cernobâl în 1986. În general, expunerea acută la radiații apare în urma accidentelor nucleare, cel mai recent fiind explozia centralei nucleare de pe coasta de est a Japoniei în urma cutremurului de mare amplitudine din 2011.

Simptome că ai fost expus la radiații

Severitatea semnelor și simptomelor bolii de iradiere depinde de doza de radiație absorbită. Doza de radiație absorbită depinde de puterea energiei radiate și de distanța dintre individul expus și sursa de radiație. Semnele și simptomele depind și de tipul de expunere, totală sau parțială pentru anumite zone ale corpului și de tipul contaminării, interne sau externe. Un alt factor care determină gravitatea simptomelor este sensibilitatea țesutului afectat la radiații. De exemplu, sistemul digestiv și măduva osoasă sunt extrem de sensibile la radiații.

Te-ar mai interesa: Simptomele diabetului: semn în jurul ochilor care ...

Doza absorbită de radiații se măsoară în Gray (Gy). Testele de diagnostic utilizate în practica clinică precum radiografiile și tomografiile emit o doză foarte mică de radiații, în general sub 0,1 Gy, doză focalizată pe anumite organe și pe o zonă tisulară restrânsă.

Semnele și simptomele bolii de iradiere apar în general în momentul în care întregul corp primește o doză absorbită cel puțin egală sau mai mare de 1 Gy. Dozele mai mari de 6 Gy aplicate la nivelul întregii suprafețe corporale determină o afectare gravă, neresponsivă la tratament, decesul survenind într-o perioadă cuprinsă între două zile și doă săptămâni de la expunerea inițială, rapididatea cu care se produce decesul depinzând de doza de radiații absorbită și de durata expunerii.

Te-ar mai interesa: Câte vieți a salvat vaccinul anti-covid la nivel m...

Semne de alarmă

Semnele și simptomele inițiale ale bolii acute de iradiere care este responsivă la tratament sunt în general greața și vărsăturile. Timpul scurs între data expunerii și momentul apariției primelor simptome este un indicator foarte bun cu privire la doza de radiații absorbită de către individ.

Primul episod de greață și vărsături se poate ameliora spontan, urmând o perioadă asimptomatică, dar după aceasta vor apărea noi simptome, mai grave. În general, cu cât doza absorbită este mai mare și cu cât durata expunerii la radiații este mai crescută, cu atât mai rapide și mai severe vor fi simptomele.

Te-ar mai interesa: Horoscop Iulie. Cât de norocoși sunt nativii acest...

Simptomele ce urmează expunerii la radiații au fost clasificate conform manualului Merck în două categorii: simptome precoce și simptome tardive.
Simptomele precoce sunt:

  • greața și vărsăturile care apar în primele 6 ore de la o expunere de 1-2 Gy (mică), în primele 2 ore de la o expunere de 2-6 Gy (moderată), în prima oră de la o expunere de 6-8 Gy (severă) și în primele 10 minute după o expunere de 8-10 Gy sau mai mare (foarte severă).
  • diareea debutază în primele 8 ore de la o expunere moderată, în primele 3 ore de la o expunere severă și în prima oră după o expunere moderată.
  • cefaleea debutează în primele 24 de ore după o expunere moderată, în primele 4 ore după o expunere severă și în primele 2 ore după o expunere foarte severă.
  • febra debutează în primele 3 ore după o expunere moderată, în prima oră după o expunere severă și tot în prima oră după o expunere foarte severă.
    Simptomele tardive sunt:
  • amețeala și dezorientarea care apar în prima săptămână după o expunere severă și imediat după o expunere foarte severă.
  • oboseala și alterarea stării generale apar în primele 4 săptămâni după o expunere mică, la 1-4 săptămâni după o expunere medie, la 1 săptămână după expunere severă și imediat după o expunere foarte severă.
  • Alopecia, hematemeza, hemoragia digestivă inferioară, infecțiile, vindecarea cu greutate a rănilor cutanate și hipotensiunea apar la 1-4 săptămâni după o expunere medie, la 1 săptămână după o expunere severă și imediat după o expunere foarte severă.
    Orice expunere la radiații reprezintă o urgență, soldându-se cu internarea pacientului în spital și supravegherea lui atentă.

Tratament

Scopurile tratamentului în boala acută de iradiere sunt următoarele:

  • prevenirea contaminării radioactive ulterioare a altor persoane (înlăturarea și izolarea sursei de radiații)
  • tratarea simptomelor amenințătoare de viață precum arsurile și simptomele traumatice
  • managementul durerii și ameliorarea simptomelor precum febra, greața și vărsăturile.

Iată în ce poate să constea tratamentul:

  • Decontaminarea reprezintă înlăturarea a cât mai multe particule radioactive externe posibile;
  • Tratamentul stimulant al măduvei osoase hematopoietice este următorul pas după decontaminare;
  • Iodura de potasiu este o formă non-radioactivă de iod. Tratamentul cu iodură de potasiu determină scăderea absorbției iodului radioactiv la nivel tiroidian, deoarece tiroida va începe să absoarbă iodul din iodura de potasiu;
  • Albastrul de Prusia este un tip de colorant care se leagă de particulele radioactive de cesiu și taliu și este administrat în cazul în care pacientul a suferit o contaminare cu unul dintre aceste elemente;
  • Acidul dietilentriamin penta acetic (DTPA) se leagă de metale radioactive precum Plutoniu și Americiu. Particulele radioactive vor fi eliminate mai rapid urinar, reducându-se cantitatea de radiații absorbită.
  • Pe lângă aceste tratamente menite grăbirii eliminării particulelor radioactive din organism se efectuează și tratament suportiv pentru infecțiile bacteriene (una dintre complicațiile post-expunere), cefalee, greață și vărsături, diaree, febră, deshidratare și arsuri.

Persoanele care au fost expuse dozelor foarte mari de radiații, de 6 Gy sau mai mult au șanse foarte mici de supraviețuire. În funcție de severitatea bolii de iradiere, decesul poate să apară într-o perioadă cuprinsă între 2 zile și 2 săptămâni. Persoanele care au fost expuse unei doze letale de radiații vor primi medicamente pentru controlul durerii și vărsăturilor, tratamentul având un rol strict paleativ, de ameliorare a simptomelor.

Te-ar mai interesa: Dieta minune a călugărilor japonezi: 10 kilograme ...

Prevenție

În cazul în care se produce un accident nuclear în zona în care locuiți și dacă vă aflați într-o clădire, pașii pe care trebuie să-i urmați sunt următorii:

  • închideți și încuiați toate ușile și ferestrele
  • opriți aerul condiționat, ventilatoarele și toate unitățile de încălzire
  • mutați-vă dacă este posibil la subsolul clădirii sau într-o cameră fără ferestre.

Autoritățile sunt obligate să ia măsuri urgente de protecție a populației, prin urmare se va institui evacuarea de urgență. Trebuie să aveți la dumneavoastră lucruri esențiale precum:

  • o lanternă
  • un radio portabil cu baterii
  • o trusă de prim ajutor
  • medicamente de bază precum antipiretice, analgezice și antiemetice
  • mâncare sigilată în conserve
  • apă îmbuteliată
  • haine.

Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor. Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.

Parteneri
spitale private