Din cuprinsul articolului
Un studiu recent a scos la iveală o descoperire tulburătoare: pierderea orientării spațiale ar putea fi primul semn al bolii Alzheimer, chiar cu două decenii înainte de apariția simptomelor clasice. Nu vorbim despre uitarea unui nume sau a unei întâlniri, ci despre gesturi mici – cum ar fi dificultatea de a urma indicațiile GPS sau tendința de a sta prea aproape de alte persoane.
Potrivit cercetătorilor de la Allen Institute for Brain Science din Seattle, boala Alzheimer are o fază tăcută, care poate începe cu mult înainte ca degradarea creierului să fie vizibilă pe un RMN sau să fie sesizată în testele standard de memorie.
Când începe boala, de fapt?
Noua cercetare, analizată de Science Focus și publicată la final de mai 2025, arată că Alzheimer debutează într-o zonă precisă a creierului: cea responsabilă cu navigarea spațială. În această fază timpurie, afectează doar câteva celule, dar impactul se propagă lent și silențios.
Profesorul Michael Hornberger, expert în demență la University of East Anglia, explică: „De aceea, pierderea simțului orientării poate fi printre primele semnale ale bolii.”
Într-un al doilea stadiu, boala evoluează cu depunerea progresivă a proteinelor tau și amyloid – două substanțe care, în cantități mari, duc la formarea de plăci și încurcături în creier. Acestea sunt cele asociate cu declinul cognitiv avansat: pierderi de memorie, dificultăți de vorbire, confuzie.
O boală care începe mult mai devreme decât se credea
Cercetătorii au analizat creierele a 84 de persoane diagnosticate cu Alzheimer, după moartea acestora. Chiar și la cei cu niveluri reduse ale proteinelor tau și amyloid, s-au observat deja pierderi clare ale unor neuroni inhibitori importanți.
„Identificarea neuronilor care dispar primii ar putea deschide calea spre tratamente care încetinesc sau chiar opresc declinul cognitiv,” spune dr. Mariano Gabitto, coordonatorul studiului.
Dr. Igor Camargo Fontana, director științific în cadrul Alzheimer’s Association, consideră că această „perioadă tăcută” a bolii reprezintă o fereastră de oportunitate: „Putem interveni devreme. Putem chiar preveni apariția simptomelor dacă descoperim boala în acest stadiu incipient.”
Simptome ignorate pentru că nu par „grave”
Cele mai timpurii semne sunt atât de subtile, încât cei afectați nu le atribuie unei boli neurodegenerative. De exemplu:
-
încurcarea traseului spre un loc cunoscut;
-
dificultatea de a citi corect o hartă sau indicațiile vocale;
-
apropierea excesivă de ceilalți în spații publice;
-
senzația că „ceva e în neregulă”, dar fără explicație clară.
Toate acestea pot părea neînsemnate la început. Însă studiile arată că ele pot prevesti o degradare cognitivă care se instalează lent, pe parcursul a zeci de ani.
Un factor agravant: sindromul metabolic
Cercetătorii din Coreea de Sud au descoperit că sindromul metabolic – o combinație de obezitate abdominală, hipertensiune, glicemie crescută, trigliceride mari și colesterol HDL scăzut – crește riscul de Alzheimer cu până la 70% dacă sunt prezente toate cele cinci componente.
Chiar și cei cu doar trei dintre aceste probleme prezintă un risc crescut cu 24%. Explicația exactă nu este încă stabilită, dar se știe că fiecare dintre aceste afecțiuni afectează circulația cerebrală și accelerează inflamația la nivel neuronal.
De reținut
Alzheimer nu începe cu uitarea numelor sau pierderea amintirilor recente. Începe mai devreme. Cu semne mărunte, trecute cu vederea. Cu o hartă greu de urmărit. Cu un drum greșit spre casă. Cu pași prea aproape de ceilalți.
Dacă astfel de lucruri au început să apară, poate că nu e doar oboseala de vină. Poate e începutul unei bătălii nevăzute care poate fi câștigată, dar doar dacă începe devreme.
