Din cuprinsul articolului
Felul în care arată fața unei persoane, mai ales ridurile fine din jurul ochilor, ar putea spune mai multe despre riscul de demență decât se credea până acum. Două studii recente, realizate pe sute de mii de adulți din Europa și Asia, sugerează că oamenii care par mai în vârstă decât vârsta lor reală au un risc semnificativ mai mare de declin cognitiv și demență, inclusiv Alzheimer.
Cercetările indică o legătură clară între îmbătrânirea vizibilă a feței și îmbătrânirea biologică a organismului, cu efecte directe asupra creierului. Nu este vorba despre estetică, ci despre semnale subtile ale unor procese interne precum inflamația cronică, stresul oxidativ și scăderea capacității de reparare celulară.
Aparent mai bătrân, risc mai mare de demență
Primul studiu, publicat în revista Alzheimer’s Research & Therapy, a analizat datele a peste 195.000 de persoane de peste 60 de ani din Marea Britanie, monitorizate timp de aproximativ 12 ani prin baza de date UK Biobank. Participanții au fost întrebați dacă cei din jur le spun că par mai tineri, de aceeași vârstă sau mai bătrâni decât sunt în realitate.
Rezultatele au fost clare. Persoanele care au declarat că sunt percepute ca fiind mai bătrâne au avut un risc cu peste 60% mai mare de a fi diagnosticate cu demență, chiar și după ajustarea pentru factori precum stilul de viață, bolile cronice, nivelul de educație sau fumatul.
Creșterea riscului a fost observată pentru mai multe tipuri de demență, cu un impact mai pronunțat în cazul demenței vasculare. Legătura cu boala Alzheimer a existat, dar a fost mai modestă.
Ridurile din jurul ochilor, un indicator sensibil
Al doilea studiu, realizat pe aproximativ 600 de adulți vârstnici din China, a mers mai departe și a analizat direct trăsăturile feței. Fotografiile participanților au fost evaluate de un grup independent de 50 de persoane, care au estimat vârsta fiecăruia. În paralel, cercetătorii au folosit tehnici imagistice pentru a măsura obiectiv numărul și profunzimea ridurilor, cu accent pe așa-numitele „laba gâștei”, ridurile din jurul ochilor.
Pentru fiecare an în plus cu care o persoană părea mai în vârstă decât vârsta reală, riscul de afectare cognitivă măsurabilă a crescut cu aproximativ 10%. Dintre toate caracteristicile analizate, ridurile din jurul ochilor au avut cea mai puternică asociere cu declinul cognitiv. Alte zone ale feței sau parametri precum elasticitatea pielii nu au arătat aceeași relevanță.
De ce tenul reflectă starea creierului
Cercetătorii vorbesc despre existența unor „mecanisme patogene comune”. Cu alte cuvinte, procesele care accelerează îmbătrânirea pielii sunt adesea aceleași care afectează vasele de sânge, neuronii și structura creierului.
Expunerea cronică la soare, de exemplu, favorizează stresul oxidativ și inflamația sistemică. Aceste procese nu rămân limitate la piele, ci afectează întregul organism. Zona din jurul ochilor, unde pielea este foarte subțire și vulnerabilă, devine astfel un „indicator” vizibil al capacității organismului de a se repara și de a face față agresiunilor biologice.
Inflamația cronică este deja recunoscută drept un factor major în apariția demenței. Ea contribuie la deteriorarea neuronilor, accelerează îmbătrânirea cerebrală și este legată de alți factori de risc precum bolile cardiovasculare, diabetul sau depresia.
Cine pare mai expus
Analiza britanică a arătat că legătura dintre aspectul mai îmbătrânit și riscul de demență a fost mai puternică la anumite categorii. Persoanele cu obezitate, cele care petrec mult timp în aer liber vara și cele cu un risc genetic crescut pentru Alzheimer au fost mai vulnerabile.
De asemenea, cei percepuți ca fiind mai bătrâni erau mai frecvent fumători, mai puțin activi fizic și prezentau mai des simptome depresive. Testele cognitive efectuate în cadrul studiului au arătat scoruri mai slabe la viteza de procesare, funcțiile executive și timpul de reacție.
Ce înseamnă aceste rezultate în practică
Autorii subliniază că ridurile sau aspectul feței nu pot fi folosite singure pentru a pune un diagnostic. Ele pot însă deveni un instrument suplimentar de triere a riscului, alături de evaluările clasice. Ideea este identificarea timpurie a persoanelor care ar putea beneficia de intervenții preventive, înainte ca declinul cognitiv să devină evident.
Mesajul central al studiilor este că îmbătrânirea nu se măsoară doar în ani. Fața poate reflecta vârsta biologică a organismului, iar această vârstă biologică are consecințe directe asupra sănătății creierului.
