Din cuprinsul articolului
Un nou studiu relevă un indiciu mai puțin obișnuit la persoanele predispuse să facă boala Parkinson. Cercetători din China au identificat astfel un posibil biomarker ascuns în firele de păr, care ar putea deschide calea către o metodă simplă și neinvazivă de depistare a acestei afecțiuni invalidante.
Echipa coordonată de biologul Ming Li, de la Universitatea Hebei, a analizat probe de păr de la 60 de pacienți diagnosticați cu Parkinson și le-a comparat cu cele ale unui grup sănătos, de aceeași vârstă. Diferențele au fost clare: pacienții prezentau niveluri semnificativ mai scăzute de fier și cupru, dar valori mai ridicate de mangan și arsenic.
Potrivit autorilor studiului publicat în revista științifică iScience, rezultatele preliminare indică „un potențial diagnostic ridicat pentru boala Parkinson”.
Diagnosticarea fiabilă și timpurie a bolii Parkinson rămâne o provocare. Deși au apărut biomarkeri promițători în sânge, părul oferă un avantaj aparte: el poate înregistra pe termen lung expunerea la metale grele și modificări metabolice, mult mai stabil decât sângele, saliva sau urina.
Boala Parkinson, o afecțiune neurodegenerativă a cărei cauză exactă nu este pe deplin elucidată, a fost asociată în studii anterioare cu dezechilibre ale microbiomului intestinal, diete bogate în alimente ultraprocesate și expunerea la poluanți precum pesticidele. Dacă aceste mecanisme scapă de sub control, părul ar putea reflecta discret aceste dereglări, notează Science Alert.
Legătura dintre intestin și deficitul de fier
Experimentele realizate pe modele de șoareci au arătat un tipar similar: niveluri scăzute de fier în păr, corelate cu disfuncții intestinale. La animalele cu simptome asemănătoare Parkinsonului, bariera intestinală era afectată, iar genele implicate în absorbția fierului erau reglate negativ. În paralel, creștea activitatea genelor responsabile de captarea fierului de către microbi, ceea ce putea duce la un deficit sistemic.
La pacienții umani, modificările microbiotei intestinale apar cu ani înainte de diagnostic. Tot mai multe date sugerează că Parkinsonul implică o comunicare strânsă între intestin și creier, iar părul ar putea fi martorul tăcut al acestui dialog biologic.
Deficitul de fier din păr a fost cea mai constantă și evidentă modificare observată atât la oameni, cât și la șoareci. În plus, cercetătorii atrag atenția asupra nivelului crescut de arsenic, posibil legat de expunerea alimentară sau de mediu. Participanții cu Parkinson au raportat un consum mai mare de organe animale și crustacee, alimente susceptibile să conțină arsenic.
Specialiștii spera ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, o simplă șuviță de păr ar putea oferi indicii despre o boală care, de regulă, este diagnosticată abia când simptomele sunt deja evidente.
