Din cuprinsul articolului
Sfântul Pahomie cel Mare. Anual, pe 15 mai, credincioșii îl prăznuiesc pe Sfântul Pahomie cel Mare, întemeietorul vieții mănăstirești de obște. Cuviosul Pahomie a luat de la Domnul și darul facerii de minuni, tămăduind boli și izgonind diavoli.
Sfântul vindecător care alungă diavolii
Originar din Tebaida de Sus, Egipt, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul monahismului cenobitic (tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor).
„Cuviosul Pahomie, stând la rugăciune la miezul nopţii, i s-a arătat îngerul Domnului în chipul cel dintâi, zicându-i: ‘Pahomie’. Iar el a răspuns: ‘Ce este, Domnul meu?’ Zis-a îngerul: ‘Voia Domnului este aceasta, ca să-I slujeşti Lui şi pe neamul omenesc să-l aduci la El’. Îngerul Domnului, zicându-i acestea de trei ori, s-a dus de la el. Iar Pahomie, mulţumind lui Dumnezeu de acea vedenie ce i se făcuse şi, luând încredinţare, a început a primi pe cei ce veneau la el şi voiau să slujească lui Dumnezeu. Deci, după multă ispitire, le dădea chipul monahicesc, învăţîndu-i să treacă cu vederea lumea şi pe toate cele din lume”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Pahomie a cunoscut creştinismul din tinereţe, ca soldat în armata cezarului Maximian Daia. După terminarea stagiului militar, s-a botezat şi s-a dedicat vieţii ascetice pe lângă eremitul Palamon. A constatat atunci că ascetismul sever practicat de anahoreţi nu este benefic pentru monahii neexperimentaţi care nu puteau să îşi formeze un caracter altruist trăind singuri.
Din acest motiv, în jurul anilor 320, 325, a întemeiat o comunitate monastică alcătuită din pustnici, care urmau să ducă o viaţă ascetică sub îndrumarea unui stareţ. Aşezământul a fost ridicat în apropiere de satul Tabana, pe o insulă de pe Nil, în Egiptul de Sus. Întreaga activitate în această mănăstire cu viaţă de obşte se desfăşura după un regulament strict, o „pravilă” obligatorie pentru toţi, iar principiul călăuzitor era întreţinerea „sfintei comuniuni” ca toţi să-i fie unuia de ajutor şi fiecare să fie sprijin tuturor.
Rugăciunea Sfântului Pahomie cel Mare, pentru iertarea păcatelor și vindecare grabnică
„Prefericite şi Preacuvioase Părinte Pahomie, ascultă-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie: du rugăciunea către milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, căci tu pururea salţi în bucurie cu Sfinţii şi cu puterile cele fără de materie înaintea Lui.
Roagă milostivirea lui Dumnezeu să nu ne osândească pentru fărădelegile noastre, ci să facă cu noi după mare mila Lui. Cere pentru noi viaţă paşnică, sănătate trupească şi sufletească, roduri îmbelşugate pământului, întru toate belşug şi binefacere, iar noi să-i întoarcem toate bunătăţile cele dăruite nouă, spre mărirea Lui şi binecuvântarea şi ajutorul Lui.
Întăreşte-ne, Doamne, pe calea care duce la locaşurile celor Sfinţi, unde este glasul neîncetat al lăudătorilor care văd pururi frumuseţea cea nespusă a feţei Tale, Sfânta Biserica Ta o fereşte de dezbinări, pe credincioşi întăreşte-i, rătăciţii întoarce-i pe calea credinţei, pe toţi ne mântuieşte spre slava lui Dumnezeu după mare mila Ta.
Iar noi cu mulţumire ne vom închina Preasfintei Treimi în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
