Un copil este o binecuvântare pentru părinți. Practic, la nașterea unui copil, părinții trăiesc momente de bucurie și entuziasm. Însă, se poate întâmpla, ca în scurt timp să își facă loc în viața cuplului stresul și epuizarea.
Despre modalitățile prin care părinții pot depăși aceste etape și cum își regăsesc echilibrul, am vorbit cu Dorina Stamate, psiholog la Clinica de Fericire (www.clinicadefericire.ro).
Îngrijirea copilului, nopțile de nesomn, permanenta grijă față de sănătatea, siguranța și buna dezvoltare a copilului pot duce la impresia că viața de zi cu zi a devenit dificilă.
A fi părinte înseamnă a fi îndrumător de drum, înseamnă să le fim alături copiilor în drumul spre propria lor devenire. Este sarcina noastră să mergem înainte și să le dăm copiilor ceea ce au nevoie: ocrotire, susținere și iubire. Ca părinte, trebuie să reții că micuții au nevoie să se simtă ascultați și înțeleși. Este important ca noi, părintii, să îi susținem și să le arătăm că ne pasă de dorințele lor, ne-a spus psihologul.
De exemplu, spune aceasta, este bine să-l întrebăm zilnic cum a fost ziua lui la școală sau la grădiniță. Ce interacțiuni a avut, dacă au existat momente care l-au bucurat sau care l-au întristat. Practic, spune specialista, trebuie să există în rutina zilnică un timp care aduce împreună părintele și copilul și îi conectează unul la celălalt. Nici nu ar trebui să fie greu. De exemplu, seara, când putem să ne desprindem fiecare de îndatoririle zilnice, să-i comunicăm copilului că suntem acolo pentru el. Conform specialiștilor sunt suficiente și 10 minute în care să ne deschidem urechile și inima. Practic, să-i dăm șansa copilului să se poată detensiona și să poată împărtăși din experiențele de peste zi.
În acel moment copilul simte că este acceptat așa cum este, că este iubit și înțeles. Practic, în acest fel se construiește încrederea în el. Prin simplu fapt că tu, ca părinte, ești acolo să-i asculți emoțiile și trăirile zilnice, ne-a mai spus psihologul, Dorina Stamate.
Conform acesteia, copilul este dornic de cunoaștere. El vrea să fie activ, să descopere, să experimenteze. Copiii au nevoie de spațiu și de context pentru a-și desfășura propriile lor forme de expunere. Au nevoie de spațiu pentru joacă autoinițiată, pentru mișcare, muzică, dans, desen, modelaj. Astfel se vor bucura de propriile acțiuni.
Se bucură de creație, se alimentează cu forță și își întăresc sentimentul propriei valori care va contribui semnificativ la stima de sine. Așa că este de datoria noastră să ne asigurăm că au acest spațiu în care să se desfășoare în siguranță. Să le dăm contexte de valorizare a potențialului lor creativ, a mai spus psihologul.
Grija față de noi, prinții, este pe loc secundar
Cu toate acestea, realitatea este că noi, părinții, prinși în termene și sarcini, responsabilități și griji pentru bunăstarea copiilor să punem pe plan secundar grija pentru propriul bine.
Dacă noi suntem epuizați și nemulțumiți în interior acestea se răsfrâng și în exterior. Astfel, cu cât sunt mai echilibrați părinții, cu atât mai degajați sunt și copiii. E momentul să ne întrebăm ce facem pentru noi înșine? Dacă răspunsul este că nu avem timp, poate ar fi bine să ieșim din pretenția de a fi în permanență în jurul lor. Ei pot avea grijă de ei, dacă noi îi lăsăm să facă asta și nu îi copleșim cu grijă excesivă. Efortul nostru de a-i proteja nu duce decât la o slăbire a încrederii copiilor în ei inșiși. Un bun mod de a ne raporta la binele copilului este să nu facem nimic pentru copil din ce ar putea face el însuși, a mai spus psihologul.
Prin urmare, începeți să vă alocați timp și resurse. În egală măsură cu timpul pe care îl oferi copilului. Prin faptul că vom cultiva bunăvoință față de noi înșine, vom întări bucuria noastră de viață. Practic, așa vei putea avea o viața de părinte, o viață de familie în echilibru și în armonie.
