Din cuprinsul articolului
Părintele Cleopa este cunoscut în întreaga țară pentru harul său și pentru căldura pe care o emana de fiecare dată când ne povestea ceva. Marele părinte a vorbit și despre felul cum ar trebui să ne rugăm la Dumnezeu și cum ne pot fi iertate păcatele.
Părintele Cleopa a transmis credincioșilor că un prim pas ca Dumnezeu să ne ierte păcatele este să pășim în Casa Lui și deja începe procesul de căire. O vizită într-un loc sfânt ne aduce mai multă fericire decât orice nuntă, petrecere, pentru că toți cei din Cer se bucură când ne văd în astfel de locuri.
Cum ne iartă Dumnezeu păcatele?
„Voi nu ştiţi că faceţi canon acuma. Prin asta vă iartă Dumnezeu păcatele, căci călătoriţi pe aceste locuri. O să fie mai mulţi paşii aceştia decât aceia pe care i-aţi făcut la nunţi cu lăutari, la jocuri, la discoteci, la baluri, la meciuri, la circuri, la cinematografe. Atunci o să vedeţi voi cât de mult vă ajută călătoria asta, că îngerii voştri păzitori, toţi se bucură acum când vă văd pe drumurile astea.
Căci ce fac oamenii pe aici? Vin să vadă mănăstirile, să audă o predică, să audă o cântare duhovnicească. Acestea sunt călătorii sfinte. Acestea vă uşurează sufletul vostru, căci le faceţi pe la sfintele locuri.”, a spus preotul.
Părintele Cleopa: „Când suntem într-o grea încercare să facem rugăciuni scurte, de câteva cuvinte!”
„Vedeţi, fraţilor, urmările rugăciunii făcute cu îndoială şi cu puţină credinţă? În vreme de primejdie şi ispită nu te ajută decât în parte. Oare nu tot aşa se roagă mulţi din credincioşii noştri? „Doamne, dacă eşti Tu cu adevărat în cer şi în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni în numele Tău! Ajută-mi să reuşesc la examene şi la serviciu! Ajută-mi să biruiesc pe vrăjmaşii mei şi-mi împlineşte dorinţa mea!“
O asemenea rugăciune făcută cu îndoială, fără credinţă vie, din interes şi mai mult pentru lucruri pământeşti nu este primită la Dumnezeu şi cu greu ni se împlineşte cererea.
Să fugim de o asemenea rugăciune lipsită de credinţă, îndoielnică, pe care o facem numai la nevoie, când apa necazurilor ne este până la gură! Da, să ne rugăm pentru orice avem nevoie în viaţă, dar mai întâi să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a dat; apoi să-L lăudăm că în veac este mila Lui şi apoi să-I cerem iertarea păcatelor şi mântuirea. La urmă să cerem Domnului şi cele de nevoie vieţii şi să zicem: „Doamne, facă-se voia Ta!“ nu voia mea, precum ne învaţă „Tatăl nostru“.
Iar când suntem în primejdie de moarte, sau pe masa de operaţie, sau într-o grea încercare, atunci să facem rugăciuni scurte, de câteva cuvinte, rostite cu glas sau în taină, din adâncul inimii, cu lacrimi şi credinţă. Adică să strigăm ca şi Petru, când se îneca: „Doamne, mântuieşte-mă!“; „Doamne, ajută-mi!“, cum striga femeia cananeeancă, şi „Doamne miluieşte-mă!“ Părintele Cleopa Ilie
Sursa: Predici la duminicile de peste an, Editura Mănăstirea Sihăstria.
