Din cuprinsul articolului
O mamă a cărei suferință a fost ignorată de 21 de medici a primit, în final, un diagnostic devastator: cancer în stadiul patru. Jodie Guerrero a avut nevoie de un transplant de măduvă osoasă pentru a supraviețui.
Totul a început cu o durere profundă și pulsatorie care cobora pe brațul drept. A descoperit o umflătură la sân, însă medicii i-au spus să nu-și facă griji.
„Mi s-a spus că este doar un ganglion limfatic reactiv și nimic grav,” povestește Jodie. „Dar o voce mică în subconștientul meu îmi spunea că ceva nu este în regulă.”
Lupta cu sistemul medical
Jodie a contestat diagnosticul inițial și a mers din clinică în clinică, sperând ca cineva să îi ia în serios durerea și oboseala. A fost respinsă de 21 de medici pe parcursul unui an.
„Mi se spunea că sunt ipohondră,” mărturisește femeia în vârstă de 53 de ani. „Unii doctori erau evazivi, alții îmi dădeau antibiotice și mă alungau rapid. Unul chiar mi-a spus că totul e în capul meu. Dar eu știam că ceva e foarte rău.”
Durerea s-a extins spre spate, piciorul i s-a amorțit, iar senzația la urinare i-a dispărut treptat. „Trăiam în durere continuă, eram anxioasă și deprimată și, sincer, mă gândeam să renunț,” spune Jodie. „Mă rugam să mor în somn, să scap de chin.”
Diagnosticul devastator: cancer în stadiul 4
În septembrie 2006, diagnosticul a fost unul devastator: limfom folicular B Non-Hodgkin în stadiul 4. „Am plâns când ni s-a spus,” își amintește Jodie. „Mi-au zis: ‘Avem vești bune – știm ce fel de cancer este și cum să-l tratăm.’ Nu am înțeles imediat de ce era o veste bună, până mi-au explicat că uneori nici măcar nu știu de unde a pornit cancerul. Dar eram tot în stadiul 4. Era peste tot.”
Cancerul agresiv a distrus umărul, a afectat osul sacrum și osul iliac drept, și a zdrobit nervul S1, cauzând amorțeală și piciorul căzut.
„Dacă ar fi fost depistat în stadiul 1, poate aș fi avut nevoie doar de radioterapie. Din cauza întârzierii, am avut nevoie de chimioterapie, radioterapie și, în cele din urmă, de un transplant de măduvă osoasă pentru a supraviețui,” explică ea. Tratamentul a fost dureros, dar eficient, iar în 2007 Jodie a intrat în remisie.
O nouă bătălie
Simptomele au revenit anul următor; cancerul a afectat unul dintre nervii spinali, provocând și mai multă suferință. În decembrie 2014, a fost diagnosticată cu mielodisplazie (MDS), un alt tip de cancer care a necesitat chimioterapie suplimentară și un nou transplant de măduvă.
Sprijinul familiei și lupta pentru viață
„Am trecut prin 94 de ședințe de chimioterapie și radioterapie și am petrecut mii de ore în spital. Acum iau 52 de pastile zilnic, plus perfuzii săptămânale cu plasmă. Supraviețuirea mea este un adevărat miracol,” spune Jodie.
„Șansele de vindecare cu transplantul erau de doar 5%. Dar iată-mă, după mai bine de un deceniu, încă fără cancer.”
Prețul supraviețuirii este greu: multiple afecțiuni cronice, afectarea sistemului nervos central, limfedem, picior căzut și efecte secundare pe termen lung ale chimioterapiei și medicamentelor imunosupresoare. „Sistemul meu imunitar este complet suprimat pentru ca celulele de măduvă osoasă ale donatorului să nu atace corpul meu,” explică Jodie. „Medicația mă ține în viață, dar mă face vulnerabilă la orice infecție.”
