Din cuprinsul articolului
Teoria Dr. Hamer despre legătura dintre șocul emoțional și boală, cele două faze ale bolii și corespondența dintre conflictele emoționale și organele afectate, în viziunea Noii Medicini Germane.
Șocul emoțional și boala: perspectiva Dr. Hamer
Ryke Geerd Hamer, fondatorul teoriei cunoscute sub numele de Noua Medicină Germană, susținea că orice boală are la bază un șoc emoțional puternic, neașteptat și trăit în izolare, potrivit hamer-yurovskiy-kirill.co.uk.
Conform acestei perspective, fiecare conflict emoțional produce o leziune detectabilă la nivel cerebral, vizibilă pe tomografie sub forma unor inele concentrice.
Zona afectată din creier ar corespunde unui anumit organ, ceea ce ar explica apariția simptomelor fizice specifice.
Ideea centrală este că, de-a lungul evoluției, creierul a fost „programat” să reacționeze instantaneu la amenințări sau conflicte. Astfel, cu cât conflictul emoțional persistă mai mult timp, cu atât organul asociat poate dezvolta o afectare mai severă.
Cele două faze ale bolii în viziunea Dr. Hamer
Un concept esențial în teoria sa este că orice boală evoluează în două faze distincte.
1. Faza de conflict activ
Această etapă începe imediat după șocul emoțional și este caracterizată prin:
- tensiune psihică intensă
- neliniște și hiperactivitate mentală
- lipsa poftei de mâncare
- pierdere în greutate
- insomnie
- extremități reci (mâini și picioare)
- piele sensibilă sau iritată
În această perioadă, conform teoriei, organul corespunzător conflictului începe să dezvolte modificări (tumori sau alte leziuni). Epuizarea fizică și emoțională este considerată principalul risc, mai ales dacă apar șocuri suplimentare sau tratamente percepute ca agresive.
2. Faza de conflict rezolvat (faza de vindecare)
Această etapă începe în momentul în care conflictul emoțional este rezolvat sau depășit. Organismul intră într-un proces intens de regenerare.
Semnele acestei faze pot include:
- încălzirea mâinilor și picioarelor
- dilatarea vaselor de sânge
- febră
- hipertensiune temporară
- oboseală accentuată
- somn prelungit
Inflamațiile, edemele, mâncărimile sau spasmele sunt interpretate ca parte a procesului natural de refacere.
Conform acestei perspective, bacteriile, virusurile și ciupercile apar doar în această etapă, având rolul de a contribui la eliminarea țesuturilor afectate și la regenerare.
La finalul procesului, țesuturile ar deveni chiar mai rezistente decât înainte.
Legătura dintre conflictul emoțional și organe
Teoria propune o corespondență directă între tipul conflictului emoțional și organul afectat. Iată câteva exemple:
- Intestinul subțire- ură care nu poate fi „digerată”
- Uter / Prostată- conflict pe latura sexualității, sentiment de inferioritate
- Tiroida- senzația de neputință, lipsa controlului
- Colon- conflict peste care nu se poate trece
- Oase- lipsa stimei de sine, inferioritate
- Plămâni- frică intensă față de o persoană
- Piele- pierderea integrității
- Testicule/Ovare- pierdere valoroasă ireversibilă
- Pancreas- conflict cu membrii familiei
- Urechea internă- imposibilitatea de a afla „adevărul”
- Sânul stâng- conflict ce amenință copilul, casa, familia
- Sânul drept- conflict cu partenerul sau rivalul
- Rect- frica de a fi nefolositor
- Gură- imposibilitatea de a „mesteca” o situație
- Căile respiratorii- conflict teritorial
- Laringe- frică și îngrijorare legate de un eveniment
- Stomac- acceptarea forțată a unor situații
- Esofag- dorința acută de a refuza
- Inimă- frustrare legată de copii
- Cervix- frustrare profundă și persistentă
- Glande suprarenale- direcție de viață respinsă
- Ficat- frică inconștientă de lipsuri sau pericol vital
Această mapare simbolică între emoții și organe reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai teoriei.
Principiile vindecării în Noua Medicină Germană
În viziunea lui Dr. Hamer, procesul de vindecare se bazează pe câteva principii centrale:
- Pacientul este stăpânul tratamentului.
- Vindecarea vine din rezolvarea conflictului emoțional.
- Medicația este minimă, pentru a nu interfera cu procesele naturale ale organismului.
- Înțelegerea profundă a conflictului este esențială.
- Medicul și pacientul colaborează pentru a preveni reapariția conflictului.
Această abordare pune accent pe responsabilitatea personală, conștientizare și schimbarea atitudinii față de evenimentele trăite.
Cine a fost Dr. Ryke Geerd Hamer
Ryke Geerd Hamer (1935–2017) a fost un medic german cunoscut pentru dezvoltarea teoriei numite „Noua Medicină Germană” (German New Medicine). Absolvent de medicină și inițial activ în domeniul clinic, Hamer a formulat ipoteza conform căreia bolile, inclusiv cancerul, ar avea la bază un șoc emoțional puternic și neașteptat, care declanșează modificări simultane la nivel psihic, cerebral și organic.
Teoria sa a apărut în anii ’80, după o experiență personală tragică pe care a considerat-o punctul de plecare al cercetărilor sale asupra relației dintre conflictul emoțional și boală.
Hamer a susținut că fiecare tip de conflict afectează o zonă specifică a creierului și, implicit, un anumit organ, iar evoluția bolii ar urma două faze: conflict activ și faza de vindecare.
Conceptul său, cunoscut drept Noua Medicină Germană, a generat controverse majore în comunitatea medicală internațională, deoarece nu a fost validat prin studii științifice recunoscute și nu este acceptat de medicina bazată pe dovezi.
În ciuda criticilor, teoria lui Hamer continuă să fie discutată în domeniul terapiilor alternative, în special în contextul relației dintre emoții, stres și sănătate.
Impactul emoțiilor asupra sănătății
Perspectiva lui Ryke Geerd Hamer asupra relației dintre șocul emoțional și boală oferă o interpretare diferită față de medicina convențională.
Indiferent de poziția adoptată față de această teorie, un lucru rămâne important: impactul emoțiilor asupra sănătății este real și influențează profund starea fizică. Înțelegerea, gestionarea și rezolvarea conflictelor interioare pot juca un rol esențial în menținerea echilibrului dintre minte și corp.
