Din cuprinsul articolului
Întrebarea legată de cât de mult va crește speranța de viață în viitor este un subiect extrem de controversat în rândul oamenilor de știință. Din perspectiva actuală, speranța de viață a crescut într-un ritm aproape amețitor la începutul secolului al XX-lea.
De pildă, persoanele născute în 1900 au trăit până la o vârstă medie de 62 de ani, în timp ce cei născuți în 1938 au trăit până la aproximativ 80 de ani.
Într-un studiu publicat recent în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences”, cercetătorii au investigat dacă persoanele născute între 1939 și 2000 vor obține creșteri similare ale speranței de viață. Analiza a fost efectuată în 23 de țări cu venituri mari și cu mortalitate scăzută.
Din echipa de cercetători au făcut parte José Andrade de la Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice (MPIDR), Carlo Giovanni Camarda de la Institut national d’études démographiques (INED) și Héctor Pifarré i Arolas de la Universitatea Wisconsin-Madison.
„Dacă generațiile de astăzi ar urma aceeași tendință ca cea observată în prima jumătate a secolului al XX-lea, o persoană născută în 1980, de exemplu, s-ar putea aștepta să trăiască până la 100 de ani”, explică Andrade, pprincipalul autor al studiului.
Cercetătorii au reuşit să prezică speranța de viață a noilor generații. Calculele lor s-au bazat pe informaţii din Baza de Date a Mortalității Umane (HMD). Folosind șase metode diferite de prognoză a mortalității – tehnici statistice care fac predicții despre durata vieții viitoare pe baza informațiilor privind mortalitatea trecută și prezentă – echipa de cercetare a estimat cum va evolua speranța de viață.
„Pentru a avea rezultate solide, nu am folosit o singură metodă, ci mai multe: unele consacrate, inclusiv Perspectivele Populației Mondiale ale Națiunilor Unite, și altele care reprezintă avangarda prognozării mortalității”, a spus Andrade.
Două abordări principale au fost utilizate pentru a completa profilurile de mortalitate ale cohortei:
- Metode bazate pe perioadă: Acestea includ metode precum Lee-Carter, mortalitatea cu constrângeri netede, analiza datelor compoziționale și Prospectele populației mondiale ale Națiunilor Unite (2024)
- Metode bazate pe cohorte, inclusiv distribuții liniare Lee-Carter și de transformare segmentată de cohorte în funcție de vârstă la deces
Previziuni pesimiste
„Toate metodele de prognoză arată că speranța de viață pentru cei născuți între 1939 și 2000 crește mai lent decât în trecut. În funcție de metoda utilizată, rata încetinește cu între 37% și 52%”, explică omul de știință.
„Previziunile noastre sunt că cei născuți în 1980 nu vor trăi în medie până la 100 de ani și niciuna dintre cohortele din studiul nostru nu va atinge această etapă importantă. Această scădere se datorează în mare măsură faptului că creșterile anterioare ale longevității au fost determinate de îmbunătățiri remarcabile ale supraviețuirii la vârste foarte fragede.”
La începutul secolului al XX-lea, mortalitatea infantilă a scăzut rapid datorită progreselor medicale și altor îmbunătățiri. Aceasta este cauza creșterii rapide a speranței de viață la începutul secolului al XX-lea.
Cu toate acestea, mortalitatea în aceste grupe de vârstă este deja atât de scăzută încât există puțin loc de îmbunătățire. Previziunile cercetătorilor indică faptul că mortalitatea în grupele de vârstă mai înaintate nu se va îmbunătăți suficient de rapid pentru a compensa acest declin.
Între 1900 și 1938, speranța de viață a crescut cu aproximativ cinci luni și jumătate cu fiecare nouă generație. Pentru cei născuți între 1939 și 2000, creșterea a încetinit la aproximativ două luni și jumătate până la trei luni și jumătate pe generație, în funcție de metoda de prognoză.
Andrade, Camarda și Pifarré i Arolas consideră acest rezultat ca fiind foarte robust. Aceștia susțin că, chiar dacă supraviețuirea în rândul adulților și al persoanelor în vârstă s-ar îmbunătăți de două ori mai mult decât cea prevăzută în previziuni, creșterea rezultată în ceea ce privește speranța de viață ar fi totuși inferioară celei obținute în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Previziunile sunt predicții, nu certitudini
Previziunile privind mortalitatea nu pot fi niciodată sigure, deoarece viitorul se poate desfășura în moduri neașteptate. Evenimente precum pandemiile, noile tratamente medicale sau schimbările societale pot afecta semnificativ speranța de viață reală.
În consecință, speranța de viață s-ar putea să nu se alinieze cu tendințele anticipate. Prin urmare, previziunile ar trebui întotdeauna considerate estimări informate. Este important de reținut că aceste previziuni se aplică populațiilor, nu indivizilor.
Schimbările în speranța de viață afectează coeziunea socială și planificarea vieții personale. Guvernele trebuie să adapteze sistemele de sănătate, planificarea pensiilor și politicile sociale.
În același timp, speranța de viață influențează deciziile personale privind economisirea, pensionarea și planificarea pe termen lung. Dacă speranța de viață crește mai lent, atât guvernele, cât și cetățenii ar putea fi nevoiți să își recalibreze așteptările pentru viitor.
