Din cuprinsul articolului
Astăzi vă propunem o radiografie a Spitalului Orășenesc Făurei, pe baza unor date oferite în exclusivitate pentru Doctorul Zilei. Cifrele din primul semestru arată un spital prins între două realități: paturi care rămân nefolosite și costuri pe zi de spitalizare peste media națională. Rezultatul? Eficiență scăzută și presiune pe buget, fără beneficii vizibile pentru pacient.
Paturi disponibile vs. pacienți tratați
La Făurei, secțiile pentru acuți dispun de 59 de paturi, însă gradul mediu de ocupare este de doar 20,32%. Tradus practic, înseamnă aproximativ 12 paturi ocupate din 59—mult sub media națională de 69,19%. La cronici, spitalul are 18 paturi și un grad de ocupare de 48,37% (circa 9 paturi), față de media națională de 74,48%.
Aceste cifre nu sunt o abatere izolată. Infrastructura spitalicească este concentrată în marile centre universitare (București, Iași, Cluj, Timiș, Dolj), în timp ce alte județe rămân insuficient deservite. Efectul este dublu: aglomerație în spitalele mari și, paradoxal, paturi goale în unități mici sau medii.
Costuri peste media țării: de ce contează
În primele șase luni din 2025, costul zilnic pe pat pentru pacienții acuți la Făurei este de 533,03 lei, comparativ cu 434,72 lei la nivel național—aproape 100 de lei în plus pe zi pentru fiecare pacient. La cronici, costul este de 506,38 lei, față de 452,10 lei media națională. Când paturile stau goale, costurile fixe rămân aceleași—personal, utilități, întreținere—iar diferențele se adună. Eficiența scade, cheltuiala pe caz crește, iar banii nu se traduc în rezultate mai bune pentru pacienți.
La nivel național, gradul mediu de ocupare este de 59,66% în spitalele publice și 56,75% în cele private—mult sub pragul recomandat internațional de 80–85% pentru o utilizare eficientă. Aproape jumătate dintre spitalele publice funcționează sub 50% ocupare, iar Făurei se află în această zonă de risc. În același timp, se adâncește un dezechilibru important: paturile pentru îngrijiri paliative sunt mult prea puține (aprox. 17% din necesar acoperit), în timp ce paturile pentru acuți rămân nefolosite. Consecințele se traduc prin suferință inutilă pentru pacienții cu boli avansate și costuri ineficiente pentru sistem.
Efectul de domino asupra cheltuielilor
În 2024, durata medie de spitalizare pentru pacienții acuți a fost de 5,2 zile (circa 5,5 zile în public și 2 zile în privat). Când stai mai mult decât este necesar, iar gradul de ocupare este mic, fiecare caz consumă mai multe resurse decât ar trebui. Costul pe pacient urcă, fără ca starea de sănătate să se îmbunătățească proporțional.
Soluția nu înseamnă doar „mai mulți bani”, ci bani direcționați corect: stimulente pentru cazuri complexe tratate conform protocoalelor, plăți care încurajează spitalizarea de zi acolo unde este sigură și eficientă, și transparență în costurile reale pe secții. Doar astfel resursele vor fi folosite eficient, iar pacientul va simți diferența.
