Din cuprinsul articolului
Într-o perioadă în care sistemul de sănătate românesc este obligat să se reinventeze, Spitalul de Pneumoftiziologie „Sf. Ștefan” din Capitală face un pas curajos. Nu vorbim despre o simplă ajustare administrativă, ci despre o schimbare de paradigmă: unitatea medicală își mută centrul de greutate de la cazurile acute, către îngrijirea pacienților cronici și paliativi, în linie cu obiectivele stabilite la nivel național.
Până la 1 iulie 2025, spitalul funcționa cu 123 de paturi: 41 pentru cazuri acute și 79 pentru pacienți cronici, potrivit unei analize a datelor interne, furnizate la cererea Doctorul Zilei. Dacă paturile pentru bolnavii cronici erau folosite intens, cele pentru cazurile acute aveau o rată de ocupare mult mai mică (27,21% în primul semestru din 2025). În plus, o parte dintre pacienți au fost tratați în regim de spitalizare de zi, ceea ce a redus și mai mult nevoia de paturi pentru cazurile acute.
Pe de altă parte, costurile erau apropiate: 793 lei/zi pentru un pacient cronic, respectiv 821 lei/zi pentru un pacient acut. Concluzia a fost clară – era nevoie de o restructurare care să reflecte realitatea și să aducă spitalul în acord cu tendințele majore din sănătate.
Astfel, numărul de paturi pentru cazuri acute a fost redus drastic, de la 41 la doar 10, în timp ce paturile pentru pacienți cronici au crescut la 105. În plus, a apărut o noutate importantă: o secție specială de îngrijiri paliative, cu 5 paturi, aflată acum în proces de contractare cu Casa de Asigurări de Sănătate București.
O mișcare în ton cu Programul Național de Îngrijiri Paliative
Această transformare se plasează perfect în logica Programului Național de Îngrijiri Paliative, adoptat recent prin Hotărâre de Guvern. România încearcă astfel să reducă decalajul față de statele europene, unde paliativa este deja un domeniu consolidat.
Noua structură a contractelor cu CNAS confirmă direcția: proporția serviciilor trece de la 25% acut și 75% cronic la 15% acut și 85% cronic. Accentul se mută de la urgențe la calitatea vieții pacienților cu boli cronice și terminale.
Programul național are mai multe componente: îngrijiri în spitale, la domiciliu, în ambulatoriu și în regim de spitalizare de zi. Totul cu scopul de a asigura acces echitabil și continuitate pentru pacienți.
Ce înseamnă îngrijirea paliativă pentru pacienți
Pentru mulți, termenul „paliativ” este încă asociat exclusiv cu ultimele zile de viață. În realitate, îngrijirea paliativă înseamnă mult mai mult:
- controlul durerii și al simptomelor fizice;
- suport emoțional și psihologic pentru pacient și familie;
- consiliere socială și spirituală;
- coordonare interdisciplinară între medici, asistenți, psihologi și asistenți sociali.
Practic, pacienții nu mai sunt tratați doar ca „diagnostic medical”, ci ca oameni aflați într-un proces complex, care implică nu doar sănătatea fizică, ci și dimensiunile emoționale și sociale ale bolii.
Decizia Spitalului „Sf. Ștefan” vine într-un moment în care România are nevoie urgentă să-și dezvolte infrastructura de paliativ. Datele oficiale arată că, până acum, accesul la astfel de servicii era fragmentat și insuficient, cu mari diferențe între regiuni.
Proiectul PAL-PLAN, derulat între 2020–2023, a arătat clar nevoia: este nevoie de mai multe unități cu paturi, echipe mobile care să ajungă la domiciliul pacienților, finanțare stabilă și personal specializat.
Dacă în țări precum Germania, Marea Britanie sau Polonia îngrijirile paliative fac parte dintr-o strategie integrată de sănătate publică, România abia începe să își construiască această arhitectură.
Impactul financiar și social
Modificările aduse de guvern prevăd și un mecanism clar de decontare:
- termen de plată de 60 de zile pentru programele naționale curative,
- 30 de zile pentru serviciile decontate pe bază de tarif,
- posibilitatea ca furnizorii privați să intre în sistem, dacă sunt autorizați și acreditați.
Pentru pacienți și familii, acest lucru înseamnă predictibilitate: mai puține costuri din buzunar și acces mai larg la servicii care, până acum, erau greu de obținut.
Rămâne de văzut cum va arăta bilanțul la finalul anului 2025. Statisticile privind rata de ocupare și costurile pe pacient vor arăta dacă această mutare este sustenabilă pe termen lung.
Dar, dincolo de cifre, există deja un câștig simbolic: un spital public din România arată că se poate adapta rapid la nevoile reale ale pacienților, chiar și atunci când asta presupune renunțarea la vechi structuri și mentalități.
