Din cuprinsul articolului
Ministul Sănătății, Nelu Tătaru, a declarat în cursul zilei de astăzi, că în acest moment, starea medicului erou de la Piatra Neamț este stabilă. Primele trei zile de tratament sunt critice.
„A ajuns ieri, în jurul orei 12.00. S-a efectuat o procedură de dializă. S-a efectuat reechilibrarea, tratamentul arsurilor. Este stabil în acest moment. Critice sunt cele trei zile pe care le avem în tratament. Trei zile, trei săptămâni, trei luni. Este o procedură și un protocol în arsuri. Așteptăm evaluări în fiecare zi. Seara la 18 avem niște informări pe care le face corpul medical de acolo”, a declarat ministrul Nelu Tătaru.
Înainte de a fi transportat în Belgia, unde este în acest moment tratat, medicul erou a fost ținut în ambulanță în fața spitalului unde a avut loc nefericitul eveniment, aproape 5 ore cu arsuri pe 70% din suprafața corpului.
Starea de sănătate a medicului erou
Medicul erou a fost supus unui examinări cu computur tomograf imediat ce a fost scos din flăcări, chiar de către colegii săi din cadrul Spitalului din Piatra Neamț. Potrivit cadrelor medicale care l-au examinat pe medicul Cătălin Denciu, acesta era conștient și răspundea la întrebările colegilor.
După evaluarea efectuată la Piatra Neamț, medicul erou a fost transportat la Iași, și ulterior la Spitalul Floreasca. În ambele spitale, medicul a fost supus unor evaluări și apoi a fost transportat în Belgia.
Medicul Cătălin Denciu era de gardă atunci când a izbucnit inciendiul la Secția ATI a Spitalului Județean din Piatra Neamț.
Surse medicale susțin că doctorul erou are arsuri de gradul 2 și 3, iar îndată ce ajuns în Belgia acesta a fost trecut pe dializă.
Declarațiile soției medicului Denciu
Alina Denciu, soția medicului erau a povestit conversația telefonică ce a avut-o cu soțul ei imediat după incident:„ Era încrezător că va fi bine. Nu am discutat despre ce s-a întâmplat. El atât spunea.. eu sunt bine, ceilalți ardeau. Era siderat de ce se întâmplase și de ceea ce văzuse acolo. Nu pot să spun că era calm, era într-o stare de agitație, de oroare de ceea ce văzuse.”
Soția a continuat: „Soțul meu lucra de un an la spital, a venit din Bruxelles de la anestezie. Eu am zis că vreau să rămân să practic această meserie, să ajut românii nu să mă duc în altă parte și din cauza aceasta a rămas în țara cu mine.”
„Eu zic că este șansa lui, asta am discutat cu toți colegi de la specialitatea de plastică și cu ceilalții, trebuia musai să i se acorde șansa maximală. E suficient că i-au acordat minima șansa de a supraviețui într-un spital românesc făcându-și treaba, măcar șansa de a se recupera să o aibă. Era un om care își făcea treaba, nu stătea să comenteze, era corect și spera la corectitudinea și din partea celorlați. Nu cred că eu ar trebui să-l caracterizez eu… când faci un asemenea gest cuvintele sunt de prisos. Cred că ar trebui întrebați pacienții pe care i-a tratat și care îmi trimit mesaje după mesaje de încurajare. Nu știu, sper să fie bine.”
