Ne-am putea închipui, dată fiind bogăția de înțelepciune populară care ne spune că „bătaia este ruptă din rai” și „unde dă mama crește”, că violența asupra copiilor este un fenomen 100% românesc.
În realitate însă, România face parte din cele 39 de state, puține ce-i drept, care au interzis prin lege orice formă de violență asupra copiilor (doar 8,4% dintre copiii lumii trăiesc în aceste state). Cu toate acestea, România este exemplul clar în care se poate vedea cum, în ciuda legilor care sancționează violența asupra copiilor, adulții lovesc în continuare, cu palma și cuvântul, atrăgând astfel atenția asupra faptului că, dincolo de a fi suficientă, legea este doar primul pas necesar în lupta pentru eliminarea oricărei forme de violență împotriva copiilor noștri. Al doilea este educația.
Conform unui studiu realizat de Salvați Copiii, în România, 63% dintre copiii români afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor atunci când se comportă altfel decât aceștia doresc sau se așteaptă.
Chiar dacă în România utilizarea pedepsei corporale asupra copiilor este sancționată prin lege de aproximativ un deceniu, acest fapt nu generează nici pe departe așteptarea ca un părinte care își lovește copilul să își piardă acest statut. Bătaia este un comportament social acceptat și moștenit din generație în generație, chiar dacă mulți părinți recunosc că, în afara unei supuneri imediate din partea copilului și de iluzia proprie că au făcut ceva pentru a corecta o problemă de comportament, o asemenea reacție nu aduce altceva decât emoții negative de ambele părți. Practic, părinții se vor simți vinovați și rușinați pentru pierderea cumpătului, pentru faptul că și-au rănit copilul, iar copilul va simți teamă sau furie față de părintele său, precum și confuzia generată de faptul că aceeași mână mângâie și lovește deopotrivă.
În clipa în care se ajunge la bătaie, cei mai mulți părinți invocă situațiile în care comportamentul copilului devine atât de problematic, încât simt nevoia să aplice o intervenție imediată și severă. Această nevoie se întemeiază pe convingerea, pe care mulți adulți o împătășesc, că un copil învață prin suferință cele mai importante lecții de viață – lecția respectului față de celălalt, a supunerii față de reguli, a onestității și a responsabilității. Doar că, ce se pierde din vedere printr-o asemenea convingere este tocmai înțelegerea cauzelor care au dus la apariția comportamentelor problematice ale copiior și a faptului că, de foarte multe ori, chiar prin reacțiile lor, adulții mențin sau agravează aceste comportamente.
În acest context, Salvați Copiii România derulează o campanie îndreptată împotriva ușurinței cu care tratează românii violența asupra copiilor. Prin campania Stop luptei de acasă!, Salvați Copiii trage un semnal de alarmă referitor la această problemă socială în fața căreia cei mai mulți dintre noi par să fi capitulat.
Campania urmărește, în primul rând, aducerea la cunoștința publicului larg a metodelor pozitive de educare a copiilor – reamintind tuturor celor confruntați cu problema violenței în familie, fie ei părinți sau copii, că Salvați Copiii le pune la dispoziție în mod gratuit servicii de consiliere directă prin cinci centre de consiliere pentru părinţi (deschise în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Târgu -Mureş şi Suceava) şi Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii din Capitală. Mai mult, pe site-ul www.parintibuni.ro, platforma de informare si consiliere online, vă așteaptă echipă de psihologi pregătiți cu sfaturi de parenting pozitiv și de depășire a situațiilor de criză fără a folosi violența.
Aceasta este cea de-a șasea campanie demarată de Salvați Copiii România în scopul reducerii fenomenului violenței asupra copilului. Printre reușitele acestor acțiuni se numără includerea articolelor care interzic orice formă de violență asupra copiilor în Legea 272/2004 (cunoscută ca „Legea copilului”), declararea zilei de 5 Iunie ca Ziua împotriva violenței asupra copilului sau inaugurarea celor șase centre de educație și servicii pentru părinți, prin care oferim servicii gratuite de consiliere psihologică.
