Unul din patru europeni prezintă, la momentul actual, o formă de alergie respiratorie și aproape șaptezeci de milioane de europeni suferă de rinită alergică. Dintre toate, alergia la polen, din păcate, afectează calitatea vieții celor sensibili la polen, din primăvară până-n toamnă
Carmen Anghel
Imaginea romantică a primăverii este una dintre bucuriile omenești. Din păcate, foarte mulți semeni de-ai noștri, ar prefera, probabil, să nu fie niciodată primăvară. Alergia la polen le tulbură ritmul vieții. Această afecțiune este, de fapt, o problemă globală de sănătate, prevalenţa ei fiind în creştere. Iar hipersensibilitatea alergică la polen, în special în forme moderat-severe, afectează semnificativ calitatea vieţii pacienţilor. Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC) ne-a pus la dispoziție explicații referitoare la alergia la polen, cum se poate ușura viața celor care suferă de această alergie, de ce alți alergeni trebuie să ne ferim.
Manifestările alergiei la polen
Alergia la polen are în România caracter sezonier și se poate manifesta ca rinită alergică, conjunctivită alergică, rinoconjunctivită alergică sau astm alergic. Simptomele majore în rinita alergică sunt: prurit nazal (mâncărime de nas), obstrucția nazală (nas înfundat), strănut și rinoree (nas care curge). Manifestările conjunctivitei alergice însoţesc frecvent simptomele nazale, fiind reprezentate de prurit ocular (mâncărime de ochi), lăcrimare, hiperemie conjunctivală (ochi roșu). Unii pacienți pot prezenta astm alergic sezonier, manifestat prin tuse, wheezing (respirație șuierătoare), dispnee (sufocare), senzație de constricție toracică, în timpul sezonului de polenizare.
Când începe sezonul
Primăvara este primul sezon de polenizare, fiind reprezentat de polenul de arbori şi arbuşti, în special alun, arin şi mesteacăn (Betulaceae). De la sfârșitul primăverii până la mijlocul verii este sezonul polenului de graminee (Poaceae), cum ar fi iarba de gazon, iarba câmpului, iarba de fâneață etc, iar de vara târziu până toamna este sezonul polenului de buruieni Asteraceae, cum ar fi pelinariţa (Artemisia) și iarba pârloagelor (Ambrosia).
Poluarea crește alergenitatea polenurilor
Expunerea la grăuncioarele de polen depinde de tipul de plantă, dar și de condițiile de climă și vreme, temperatură. Mai mult, poluarea crește alergenicitatea polenurilor. Prelungirea duratei simptomelor alergiei la polen poate fi cauzată de condițiile meteo-climatice, de sensibilizările multiple la mai multe tipuri de polenuri de plante, sau, uneori, de sensibilizările concomitente la unele mucegaiuri de exterior.
Suspecți
În cazul în care suspectați că sunteți alergic la polen, cel mai bine este să să adresați medicului de familie. Acesta vă va îndruma către medicul specialist alergolog în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic corect şi a conduitei corespunzătoare de tratament. Consultarea unui medic specialist ORL este necesară mai ales în cazul în care se suspicionează complicații precum rinosinuzita sau otita. Rolul medicului specialist alergolog în asisten- ţa pacienţilor cu alergie la polen este esenţial pentru evaluarea pacienţiilor din punct de vedere etiologic (al cauzei) prin teste cutanate alergologice şi/ sau teste imunoalergologice de laborator (din sânge).
Opțiuni de tratament
Tratamentul pacienţilor cu alergie la polen cuprinde, pe lângă măsurile de profilaxie pentru reducerea expunerii la astfel de alergene aeropurtate (în măsura posibilităţilor), tratament farmacologic (în funcţie de tipul de alergie şi severitatea ei, antihistaminic H1 oral nesedativ sau intranazal, corticosteroid topic intranazal, antileucotrienă) şi, în cazuri selecţionate, imunoterapie cu extracte alergenice (indicaţie de specialitate), încadrate într-un plan individualizat, dar numai medicul specialist alergolog poate decide ce, cum și cât.
Cum putem reduce expunerea la polenuri alergizante?
Deși evitarea completă a expunerii la polen nu se poate realiza în viața reală, pot fi menţionate sfaturi utile pentru reducerea expunerii la polenuri, care pot fi oferite individualizat de medicul specialist alergolog, referitor la anumite tipuri de activități în exterior, în aer liber, mai ales când concentrația polenurilor este mare, la modul de aerisire al spațiului de locuit și de uscare a lenjeriei și hainelor. De asemenea, se recomandă, în funcție de tipul de polen sensibilizant, evitarea anumitor alimente sau fitoterapii care conțin polenuri.
