Din cuprinsul articolului
Gripa rămâne una dintre cele mai subestimate boli infecțioase. Deși este frecvent comparată cu o răceală severă, datele medicale arată că gripa este o infecție virală sistemică, cu impact major asupra aparatului respirator, cardiovascular, muscular și neurologic. La nivel global, milioane de cazuri necesită anual îngrijiri medicale, iar zeci de mii de decese sunt atribuite direct sau indirect complicațiilor gripei.
Conform Organizația Mondială a Sănătății, gripa sezonieră afectează anual între 5 și 10% dintre adulți și până la 30% dintre copii, cu un risc semnificativ de evoluție severă în anumite categorii de populație.
Gripa este o infecție virală acută a tractului respirator, cauzată în principal de virusurile gripale de tip A și B. Acestea infectează mucoasa căilor respiratorii superioare și inferioare, declanșând un răspuns imun intens.
Boala se instalează rapid, de obicei în decurs de 24–48 de ore de la expunere. Spre deosebire de alte viroze, gripa determină o reacție inflamatorie sistemică, prin eliberarea masivă de citokine, ceea ce explică severitatea simptomelor generale.
Simptomele tipice și mecanismele biologice
Durerile musculare și articulare
Mialgiile sunt un semn distinctiv al gripei. Ele apar ca urmare a inflamației sistemice și a acțiunii citokinelor proinflamatorii asupra fibrelor musculare și articulațiilor. Intensitatea durerilor este adesea disproporționată față de alte infecții respiratorii.
Febra și frisoanele
Febra este rezultatul resetării centrului termoreglator din hipotalamus, sub influența mediatorilor inflamatori. Valorile pot depăși frecvent 39–40°C, mai ales la copii și tineri. Frisoanele reflectă efortul organismului de a atinge noul prag termic.
Oboseala extremă
Epuizarea profundă este consecința consumului crescut de energie pentru răspunsul imun, dar și a perturbării somnului cauzate de tuse, febră și dureri. La unele persoane, oboseala poate persista săptămâni după remiterea infecției acute.
Tusea și simptomele respiratorii
Tusea apare prin iritarea mucoasei bronșice și producția crescută de mucus. Este un mecanism de apărare, dar poate deveni persistentă și dureroasă. Congestia nazală și rinita sunt frecvente, însă mai puțin dominante decât în răceala comună.
Gripa și complicațiile respiratorii
Pneumonia gripală
Pneumonia este cea mai cunoscută și temută complicație a gripei. Poate fi virală, bacteriană secundară sau mixtă. Se manifestă prin durere toracică, dispnee, hipoxemie și tuse productivă sau seacă. Pneumonia gripală este responsabilă pentru majoritatea spitalizărilor și deceselor asociate gripei.
Infecțiile sinusurilor și ale urechii
Inflamația căilor respiratorii favorizează blocarea drenajului sinusurilor și urechii medii. Apar sinuzita și otita medie, mai ales la copii, cu durere facială, cefalee, febră persistentă și secreții purulente.
Gripa și riscul cardiovascular
Datele epidemiologice indică o legătură clară între gripă și evenimentele cardiovasculare acute. Riscul de infarct miocardic este de până la șase ori mai mare în săptămâna următoare unui episod gripal.
Mecanismele includ inflamația sistemică, activarea coagulării și destabilizarea plăcilor de aterom. Aproximativ 10–12% dintre pacienții spitalizați cu gripă dezvoltă complicații cardiace, inclusiv miocardită, aritmii sau insuficiență cardiacă acută.
Complicații neurologice și musculare rare
Encefalita
În cazuri rare, virusul gripal sau reacția imună asociată pot afecta sistemul nervos central. Encefalita se manifestă prin confuzie, convulsii, tulburări de vorbire, halucinații și pierderea conștienței. Este o urgență medicală cu mortalitate ridicată.
Miozita și rabdomioliza
Inflamația musculară severă poate duce la slăbiciune extremă și distrugerea fibrelor musculare. Rabdomioliza eliberează în sânge substanțe toxice pentru rinichi, crescând riscul de insuficiență renală acută.
De ce sunt copiii și vârstnicii mai vulnerabili
Copiii sub doi ani au un sistem imunitar incomplet maturizat, iar vârstnicii prezintă imunosupresie legată de vârstă. La aceștia, gripa crește riscul de spitalizare, declin funcțional și pierdere a autonomiei.
La adulții în vârstă, imobilizarea la pat poate duce rapid la pierderea masei musculare, scăderea echilibrului și creșterea riscului de cădere. Recuperarea este adesea lentă și necesită suport medical și fizic.
Când este necesară prezentarea de urgență la medic
Semnele de alarmă includ dificultăți de respirație, durere toracică persistentă, confuzie, convulsii, deshidratare severă și febră care nu cedează. La copii, respirația rapidă, colorația albăstruie a buzelor, lipsa reacției și scăderea urinării sunt semne critice.
