Din cuprinsul articolului
Care sunt ţările europene care folosesc cele mai multe antibiotice? Află clasamentul consumului, motivele creșterii și riscurile rezistenței bacteriene.
Antibioticele sunt medicamente esențiale pentru tratarea infecțiilor bacteriene, însă utilizarea lor excesivă sau nejustificată poate accelera apariția rezistenței bacteriene, un pericol major pentru sănătatea publică.
Specialiștii atrag atenția că, în Europa, consumul de antibiotice variază semnificativ de la o țară la alta și în unele regiuni chiar crește, ceea ce complică lupta împotriva rezistenței microbiene.
Cum variază consumul de antibiotice în Europa
În 2024, media de consum în Uniunea Europeană a fost de aproximativ 20,3 doze zilnice definite (DDD) la 1.000 de locuitori pe zi, depășind ținta UE de 15,9 DDD stabilită pentru anul 2030. Acest nivel ridicat indică faptul că, în ciuda avertismentelor și strategiilor de reducere, antibioticele sunt în continuare utilizate excesiv în multe state europene, potrivit Euronews.
Mai îngrijorător este faptul că, în numeroase țări, tendințele merg într-o direcție greșită. Potrivit datelor ECDC, din 2020, consumul de antibiotice a crescut în următoarele țări europene: Austria, Belgia, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Islanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Slovenia și Spania.
Țările europene cu cel mai mare consum de antibiotice
Această creștere sugerează că pandemia de COVID-19 nu a dus la o schimbare durabilă a comportamentelor de prescriere, iar în unele cazuri chiar a accentuat utilizarea antibioticelor, inclusiv în situații în care acestea nu sunt strict necesare.
La nivel comparativ:
- Țara cu cel mai mare consum: Grecia rămâne în fruntea clasamentului european, cu aproximativ 29,9 DDD, mult peste media UE.
- Țara cu cel mai mic consum: Olanda continuă să fie un exemplu pozitiv, cu un consum de doar 9,8 DDD, datorită politicilor stricte de prescriere și educației medicale solide.
Aceste diferențe majore între statele europene evidențiază lipsa unei abordări unitare în utilizarea antibioticelor și subliniază necesitatea unor politici mai ferme și mai bine coordonate la nivel european.
De ce diferă consumul atât de mult între țări
Există mai mulți factori care influențează această variație:
- Ghiduri medicale și politici de prescriere- unele țări au programe stricte de supraveghere și politici naționale pentru limitarea antibioticelor, altele folosesc antibiotice mai liber.
- Educația pacienților- în locuri unde publicul cere antibiotice pentru infecții virale, consumul poate fi mai mare.
- Accesul la servicii medicale și modul în care medicii răspund la așteptările pacienților afectează și el prescrierea.
Riscurile unui consum ridicat de antibiotice
Un consum excesiv crește riscul ca bacteriile să devină rezistente la tratamentele existente. Aceasta înseamnă că:
- infecțiile comune pot deveni mai greu de tratat,
- pot apărea infecții „superbug” rezistente la antibioticele standard,
- presiunea asupra sistemelor de sănătate crește semnificativ.
ECDC estimează că rezistența antimicrobiană cauzează peste 35.000 de decese anual doar în cadrul UE/EEA (zona Europeană extinsă).
Ce fac autoritățile pentru a reduce consumul
Consiliul Uniunii Europene și organismul ECDC au stabilit ținte de reducere și au invitat statele membre să:
- reducă consumul total de antibiotice,
- mărească ponderea prescripțiilor de antibiotice de primă linie (mai sigure),
- îmbunătățească supravegherea rezistenței bacteriene.
Cu toate acestea, țintele nu au fost încă îndeplinite în majoritatea țărilor, iar eforturile trebuie intensificate. euronews
Cum putem reduce consumul individual
Fiecare persoană poate contribui la combaterea rezistenței antimicrobiene prin:
- urmarea strictă a rețetelor prescrise de medic,
- evitarea cererii de antibiotice pentru infecții virale (ex. răceală, gripă),
- informarea corectă despre când sunt necesare antibioticele.
Consumul de antibiotice variază semnificativ în Europa, de la țări cu rate relativ scăzute la unele cu consum ridicat, reflectând diferențe în practici medicale, politici și comportamente ale pacienților.
Această variație susține riscul global al rezistenței bacteriene, ceea ce face esențială coordonarea, educația și politici mai stricte de prescriere la nivel european.
