Majoritatea antiperspirantelor conţin aluminiu, care blochează activitatea glandelor sudoripare şi împiedică eliminarea naturală a toxinelor din regiunea axilei. Aceste substanţe se depozitează, în timp, în ganglionii limfatici din această zonă.
„Se pare că astfel se produc anomalii în structura ADN-ului celulelor mamare, cu posibilă implicare în apariţia cancerului la sân. Există argumente pro şi contra acestei teorii, dar tot mai multe persoane doresc să folosească produse fără aluminiu„, spune medicul dermatolog Oana Clătici. O altă idee frecvent vehiculată susţine faptul că sărurile de aluminiu din antiperspirante ar creşte nivelul estrogenului (hormon sexual feminin) în corp, asociat tot cu riscul de apariţie a cancerului la sân. Antiperspirantele sunt cu atât mai nocive cu cât aluminiul pătrunde mult mai uşor în organism prin piele decât pe cale digestivă, favorizând astfel şi apariţia bolilor sistemului nervos.
O altă problemă este prezenţa parabenilor din compoziţia acestor cosmeticeparaben, etil-paraben, propyl- paraben.”Există studii care au identificat con centraţii crescute de parabeni în ţesuturile tumorale provenind de la femei cu cancer la sân ” , adaugă medicul. Pe de altă parte, deşi nu afectează activitatea glandelor sudoripare, deodorantele nu combat la fel de eficient mirosul transpiraţiei, mai ales în zilele caniculare, şi au în compoziţie mulţi parabeni şi subs tanţe antibacteriene ce „strică” flora naturală a pielii.
O alternativă la antiperspirantele cu aluminiu este piatra de alun, un cristal mineral cunoscut pentru calităţile sale de a regla transpiraţia. Se găseşte în magazinele de tip plafar sub formă de piatră brută sau şlefuită şi costă în jur de 20 de lei. „Este hipoalergică şi economică- poate să ţină câţiva ani. Trebuie să fie inscripţionată Potasium Alun, pentru a avea garanţia că e naturală. Cea sintetică este Ammonium Alun. Trebuie folosită pe piele umedă, după duş, sau se umezeşte şi se aplică pe pielea uscată”, sunt recomandările medicului Oana Clătici.
