Din cuprinsul articolului
Află ce este Sindromul Munchausen prin transfer, care sunt cauzele psihologice profunde și simptomele care pot salva o viață.
Această afecțiune psihologică este una dintre cele mai tulburătoare forme de abuz, adesea nedetectată timp îndelungat. Sindromul Munchausen prin transfer implică o manipulare extremă a sistemului medical, cu victime colaterale nevinovate – de cele mai multe ori, copiii.
Sindromul constă în provocarea sau inventarea unor simptome de boală la o altă persoană aflată în grijă, cu scopul de a atrage atenția și compasiunea celor din jur.
Este cunoscut în termeni medicali ca Factitious Disorder Imposed on Another (FDIA).
Sindromul Munchausen prin transfer. Cine sunt cei mai afectați
Sindromul nu alege la întâmplare. Studiile arată un tipar clar în privința profilului victimelor și al agresorilor. De regulă, copiii mici și îngrijitorii primari sunt implicați într-un ciclu distructiv, greu de rupt, potrivit verywellmind.com.
- Copiii mici, în special cei sub 6 ani, sunt cele mai frecvente victime.
- Îngrijitorii primari, în majoritatea cazurilor, mama. Aceștia sunt cei care manifestă sindromul.
- Sindromul este mai des întâlnit în medii unde îngrijitorul are acces ușor la sistemul medical sau are cunoștințe medicale.
Cauze posibile ale sindromului
Ce determină un părinte să-și îmbolnăvească voit copilul? Deși pare de neconceput, în spatele sindromului se ascund traume adânci și tulburări de personalitate.
Cauzele nu sunt complet înțelese, dar cele mai frecvente ipoteze includ:
- Traume din copilărie: abuz, neglijență sau lipsă de afecțiune parentală.
- Tulburări de personalitate: în special tulburare de personalitate borderline sau narcisică.
- Nevoia acută de atenție: uneori inconștientă, alteori deliberată.
- Stres psihologic major: divorț, pierderea unui membru al familiei, lipsa sprijinului emoțional.
Sindromul Munchausen prin transfer. Simptomele și semnele de avertizare
Recunoașterea simptomelor este vitală pentru salvarea unei vieți. În multe cazuri, diagnosticul vine prea târziu, iar copilul suferă luni sau chiar ani de abuz medical.
La victimă (de obicei copil):
- Vizite frecvente la spital pentru boli neobișnuite sau greu de diagnosticat.
- Simptome care apar doar în prezența îngrijitorului.
- Lipsa de îmbunătățire în ciuda tratamentelor.
- Teste medicale care nu confirmă afecțiunile raportate.
- Întârzierea dezvoltării fizice sau psihice.
La îngrijitor (agresorul):
- Pare extrem de preocupat și implicat în „boala” copilului, potrivit mayoclinic.org.
- Caută atenție constantă din partea medicilor.
- Istoric de consultații multiple, fără explicații clare.
- Se prezintă ca „erou salvator” în fața personalului medical.
Riscuri și consecințe
Sindromul Munchausen prin transfer nu este doar o problemă psihologică, este o formă gravă de abuz. Efectele asupra copilului pot fi devastatoare și, uneori, ireversibile.
- Abuz psihologic și fizic sever
- Proceduri medicale inutile, uneori invazive
- Retard de dezvoltare cauzat de medicație abuzivă sau izolare
- Traumă pe termen lung
- Risc real de deces
- Implicații legale: pierderea custodiei, sancțiuni penale
Diagnostic și tratament
Diagnosticarea acestei tulburări este una dintre cele mai mari provocări pentru psihologi și medici. Dincolo de simptomele false, se ascunde o realitate periculoasă care necesită o abordare multidisciplinară.
Procesul de diagnostic implică:
- Investigații medicale detaliate
- Observarea comportamentului îngrijitorului
- Colaborare între medici, psihologi, asistenți sociali și autorități
- Monitorizare atentă a relației dintre agresor și victimă
Tratamentul vizează:
- Separarea victimei de agresor
- Terapie psihologică pentru agresor (unde este posibil)
- Suport emoțional și consiliere pentru copil
- Intervenție legală și protecție socială
Sindromul Munchausen prin transfer rămâne o realitate tulburătoare, dar adesea ignorată. Doar prin educație, conștientizare și vigilență putem proteja victimele și opri ciclul abuzului.
Dacă suspectezi un caz de acest tip în jurul tău, nu ezita să ceri sprijin de la autoritățile competente, cadre medicale sau servicii sociale. O intervenție la timp poate salva o viață.
