miercuri, iunie 23, 2021

Boala Lyme este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi. Boala se transmite la oameni prin mușcătura unei căpușe infectate din specia Ixodes ricinus. Căpușa se infectează după hrănirea

cu sânge de căprioare, păsări sau șoareci infectați. Capusele Ixodes ricinus înregistrează în România două vârfuri de activitate și anume: un maxim numeric primăvara (Martie-Mai) și un al doilea de mai mică intensitate toamna (Septembrie –Noiembrie).

Căpușa trebuie să fie prezentă pe piele timp de cel puțin 36 de ore pentru a transmite infecția. Mulți oameni cu boala Lyme nu își amintesc de mușcătura de căpușă.

Boala Lyme a fost recunoscută pentru prima dată în orașul Old Lyme, Connecticut, în 1975. Este cea mai frecventă boală transmisă de căpușe din Europa și Statele Unite.

Persoanele

care trăiesc sau petrec timp în zone împădurite cunoscute pentru transmiterea bolii sunt mai susceptibile de a suferi această boală. Persoanele cu animale domesticite care vizitează zonele împădurite au, de asemenea, un risc mai mare de a suferi de boala Lyme.

Simptomele generale ale bolii Lyme

Persoanele cu boala Lyme pot reacționa la această afecțiune diferit, iar simptomele pot varia ca severitate.

Deși, boala Lyme este de obicei împărțită în trei stadii, simptomele se pot suprapune

Acestea sunt unele dintre cele mai frecvente simptome ale bolii Lyme:

  • o erupție plată, circulară,

    care arată ca un oval roșu sau un ochi de taur oriunde pe corp;

  • oboseală;
  • dureri articulare și umflături;
  • dureri musculare;
  • durere de cap;
  • febră;
  • noduli limfatici umflați;
  • tulburări de somn;
  • dificultate de concentrare.

Simptomele bolii Lyme la copii

Copiii prezintă, în general, aceleași simptome ale bolii Lyme ca și adulții.

De obicei, experimentează:

  • oboseală,
  • dureri articulare și musculare,
  • febră,
  • alte simptome asemănătoare gripei.

Aceste simptome pot apărea la scurt timp după infectare sau luni sau ani mai târziu.

Este posibil ca un copil să

aibă boala Lyme și să nu prezinte erupții cutanate. Potrivit unui studiu, aproximativ 89% dintre copii au avut o erupție cutanată.

Diagnostic

În general, diagnosticul este stabilit pe baza erupției cutanate și a prezenței celorlalte simptome specifice fiecărui stadiu al bolii Lyme. Totuși, cum nu toată lumea are simptome, iar unele persoane nu își amintesc să fi fost mușcate de căpușe, este necesară realizarea unor teste speciale de sânge. De asemenea, medicul poate vedea dacă sunt afectate articulațiile mari și va recomanda unul sau mai multe dintre următoarele teste:

  • Examen serologic pentru

    a determina IgM, IgG, IgA prin testele ELISA, imunofluorescenţă, proteina C reactivă;

  • Examen nespecific în funcție de simptome – leucogramă, TGP, electrocardiogramă, electroencefalogramă, tomografie computerizată (CT), RMN, examen neurologic sau oftalmologic.

De asemenea, prezența leziunilor cutanate, durerile musculare și paralizia unor mușchi ai feței pot întări diagnosticarea bolii Lyme.

Tratamentul bolii Lyme

Boala Lyme este cel mai bine tratată în stadiile incipiente. Tratamentul pentru boala localizată precoce este o cură de antibiotice orale de 10 până la 14 zile pentru a elimina infecția.

Medicamentele utilizate pentru tratarea bolii Lyme includ:

  • doxiciclina, amoxicilina sau cefuroxima, care sunt tratamente de primă linie la adulți și copii;
  • cefuroxima și amoxicilina, care sunt utilizate pentru a trata femeile care alăptează.

Antibioticele intravenoase sunt utilizate pentru unele forme de boală Lyme, inclusiv pentru cele cu implicare cardiacă sau a sistemului nervos central (SNC). Tratamentul poate dura 14-28 de zile și, deși este eficient în eliminarea infecției, simptomele mai pot persista câteva zile după încheierea tratamentului.

Administrarea intravenoasă poate cauza efecte secundare, precum reducerea nivelului leucocitelor din sânge (globule albe), diaree și un risc mai mare de infecție cu bacterii rezistente la antibiotice. După acest tratament, simptomele precum oboseala și durerile musculare mai persistă câteva zile.

Stadiile bolii

Stadiul 1  între 1-4 săptămâni de la mușcătură (boala localizată precoce)

Boala Lyme se dezvoltă la câteva zile de la infecție și se manifestă prin următoarele simptome:

  • Erupție roșie circulară;
  • Lipsă de energie;
  • Dureri de cap;
  • Dureri musculare și articulare.

Pentru unele persoane infectate, stadiul I nu are niciun simptom.

Stadiul 2: Infecția diseminată timpuriu

Dacă boala nu este depistată și tratată imediat după infecție sau dacă nu există simptome în primul stadiu al bolii, infecția afectează pielea, articulațiile, inima și sistemul nervos, în câteva săptămâni sau luni de la infecție. Apare la câteva zile sau săptămâni de la stadiul 1. Simptomele pot include:

  • Erupție cutanată extinsă și circulară – poate apărea pe mai multe părți ale corpului;
  • Durere fizică;
  • Slăbiciune;
  • Amorțeala brațelor și/sau a picioarelor;
  • Paralizia mușchilor feței;
  • Dureri de cap;
  • Leșin;
  • Probleme de concentrare sau cu memoria;
  • Conjunctivita sau deteriorarea țesutului ochiului;
  • Înroșirea și tumefierea articulațiilor mari, în special a genunchilor;
  • Palpitații și complicații cardiovasculare.

Stadiul 3: Cronicizarea bolii Lyme

În lipsa tratamentului, boala Lyme va progresa, putând duce până la deteriorarea articulațiilor și a nervilor; aceasta poate apărea la câteva luni sau chiar ani de la infecție. Printre simptome se află:

  • Artrita, în special în zona genunchilor – include episoade recurente de umflare, acumulare de lichid și înroșirea articulațiilor;
  • Amorțeala sau furnicăturile mâinilor, picioarelor sau spatelui;
  • Oboseala cronică;
  • Incapacitatea de a controla mușchii feței;
  • Problemele de memorie și vorbire;
  • O stare generală proastă;
  • Rar, probleme cardiovasculare.

Sindromul bolii Lyme post-tratament

Dacă ați fost tratat pentru boala Lyme cu antibiotice, dar continuați să prezentați simptome, înseamnă că vă confruntați cu sindromul bolii Lyme post-tratament.

Aproximativ 10-20 la sută dintre persoanele cu boala Lyme experimentează acest sindrom, potrivit unui articol din 2016 publicat în New England Journal of Medicine. Cauza este necunoscută.

Sindromul bolii Lyme post-tratament vă poate afecta mobilitatea și abilitățile cognitive. Tratamentul se concentrează în primul rând pe ameliorarea durerii și a disconfortului. Majoritatea oamenilor se recuperează, dar poate dura luni sau ani.

Simptomele bolii Lyme post-tratament

Simptomele sindromului Lyme post-tratament sunt similare cu cele care apar în etapele anterioare.

Aceste simptome pot include:

  • oboseală,
  • tulburări de somn,
  • articulații sau mușchi dureroși,
  • durere sau umflături la nivelul articulațiilor mari, cum ar fi genunchii, umerii sau coatele,
  • dificultăți de concentrare și probleme de memorie pe termen scurt
  • probleme de vorbire.

Metode de prevenție

Cea mai simplă modalitate de a preveni boala Lyme este evitarea zonelor în care trăiește căpușa ce transmite bacteria, în special zonele cu iarbă înaltă. Dacă, totuși, trebuie să te expui unor astfel de zone, poți reduce riscul de infecție, urmând câteva recomandări:

  • Acoperă-te – atunci când mergi prin pădure sau prin zone ierboase, poartă încălțări solide, pantaloni lungi, șosete de lungime medie, bluze cu mâneci lungi, mănuși și pălărie/șapcă;
  • Apelează la soluții anti insecte – aplică o astfel de cremă/spray pe piele, evitând mâinile, ochii și gura. Ai grijă, deoarece aceste produse sunt toxice, motiv pentru care este indicat să urmezi instrucțiunile de pe ambalaj;
  • Dacă stai la casă, ai grijă de grădină – tunde iarba și curăță regulat gardul viu (dacă există). Așază lemnele în zone uscate, sub lumina razelor soarelor, pentru a descuraja apariția căpușelor;
  • Verifică regulat hainele, pielea ta și a copiilor și animalele de companie, pentru mușcături de căpușe – fii atent mai ales după ce ai petrecut timp la pădure, iarbă verde sau în zone de câmpie. Mușcăturile de căpușă nu dor, astfel că nu vei ști dacă nu te uiți cu atenție;
  • Fă duș imediat după ce ai intrat în casă – căpușele rămân atașate pe piele câteva ore înainte de a începe să se hrănească. Este posibil ca apa să ajute la îndepărtarea acestora;
  • Îndepărtează căpușa cât mai repede posibil cu ajutorul unei pensete – apucă ușor insecta de cap sau gură. Nu o zdrobi, ci trage-o ușor; altfel, există riscul ca bacteriile conținute să ajungă în piele. Odată ce ai îndepărtat căpușa, arunc-o în toaletă și pune spirt pe zona afectată.

Boala Lyme nu este contagioasă

Nu există dovezi că boala Lyme este contagioasă, adică nu poate fi transmisă de la un o infectat la altul. De asemenea, conform Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor din SUA (CDC), femeile însărcinate nu pot transmite boala fătului prin laptele matern.

Boala Lyme este o infecție cauzată de bacteriile transmise de căpușe. Aceste bacterii se găsesc în fluidele corporale, dar nu există dovezi că boala Lyme poate fi răspândită la o altă persoană prin strănut, tuse sau sărut.

De asemenea, nu există dovezi că boala Lyme poate fi transmisă prin contact intim sau transmisă printr-o transfuzie de sânge.

Ultimele stiri

Parteneri