Cristina Lica
Considerată o boală a bătrâneții, Parkinson începe să atace la vârste din ce în ce mai tinere. De vină ar fi expunerea tot mai mare la poluanți și pesticide, ce declanșează predispozițiile genetice. Din fericire, tratamentele avansate îi ajută pe pacienți să dețină controlul în fața maladiei care „mănâncă” lent neuronii
Boala Parkinson, a doua afecțiune neurodegenarativă după Alzheimer, este, în prezent, în atenția neurologilor din întreaga lume, atât din cauza exploziei de cazuri din ultimele decenii, cât și a scăderii drastice a vârstei de debut. Deși este o boală cu potențial invalidant, grație opțiunilor tot mai vaste de tratament, bolnavii pot avea o viață activă.
Anual, în întreaga lume, zece oameni din 100.000 sunt diagnosticați cu maladia care distruge lent și progresiv neuronii. Dacă inițial, boala lovea, în general, după vârsta de 65 de ani, în ultimii ani, vârsta la care este depistată a scăzut la 40-50 de ani, iar unu din 20 de cazuri are debutul chiar înainte de 40 de ani. Statisticile arată că bărbații sunt mai expuși decât femeile (o prevalență de 1,5 bărbați la o femeie). În România, se tratează de Parkinson peste 70.000 de bolnavi, dar medicii sunt convinși că, neoficial, există un număr mult mai mare de pacienți care suferă de această afecțiune.
Confundată cu îmbătrânirea
Cauzele bolii Parkinson rămân încă necunoscute. Există și forme moștenite, dar majoritatea sunt sporadice, spun medicii neurologi. Factorii genetici crează, în general, o predispoziție care poate fi activată de factorii de mediu, printre care expunerea precoce sau prelungită la substanțe chimice sau la pesticide (ierbicide și insecticide), consum de droguri, anumite medicamente (neuroleptice) care blochează receptorii de dopamină, intoxicația cu monoxid de carbon sau mangan, tumorile craniene, hematoamele, boala Wilson sau tulburările idiopatice. Celulele nervoase afectate de Parkinson sunt situate într-o zonă numită „substantia nigra” (substanță neagră) din centrul creierului. Aceleași celule au marele rol de a produce și dopamină, neurotransmițător care permite controlarea tuturor mișcărilor. Odată cu moartea celulelor nervoase din substanța neagră, boala crează un deficit substanțial de dopamină, care declanșează simptome ca tremor, rigiditate și pierderea coordonării mișcărilor. „La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60%-80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse”, spune profesorul Dafin Mureșanu, președintele Societății Naționale de Neurologie.
Acces ușor la tratament
Din păcate, nu există teste clare pentru a diagnostica precoce boala Parkinson, aceasta fiind descoperită, de cele mai multe ori, numai după instalarea simptomelor specifice. „Medicul neurolog poate ridica suspiciunea de Parkinson numai după un consult de specialitate minuțios. Specialistul poate solicita, uneori, teste pentru a exclude boli asemănătoare maladiei. Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar anumite medicamente ajută la controlul simptomelor. De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viață, precum și terapia fizică”, adaugă neurologul. Din fericire, și tratamentele au evoluat mult. În acest moment, peste 30 de medicamente pentru Parkinson și peste 600 destinate tratării bolilor neurologice se află în cercetare. Grație progreselor în domeniu, pacienții pot avea acum o viață absolut normală. Este și cazul Marcelei, 60 de ani, care a ajuns la Urgențe, acum un an, cu o mână tremurând-i incontrolabil și cu o stare de depresie accentuată. „Nu am crezut că îmi mai revin, mai ales că bunica mea a suferit de Parkinson, iar tatăl meu de Alzheimer. Mâna dreaptă nu mi-o mai puteam controla și îmi tremura tot corpul. Neurologul care m-a tratat a încercat mai multe variante de pastile. Până la urmă, după o lună mi-am revenit. Acum îmi iau cu regularitate medicamentele și sunt uimită de rezultatele pe care le au”. În România, există zece centre de expertiză pentru diagnosticul și tratamentul bolii Parkinson avansate – în București, Târgu Mureș, Cluj, Iași, Timișoara, Oradea, unde lucrează echipe multidisciplinare de medici.
Cele patru semne care prevestesc apariția bolii Parkinson
Principale simptome ale bolii Parkinson sunt: tremorul în stare de repaus, rigiditatea și bradikinezia (încetinirea generală a ritmului activității motrice). Instabilitatea posturii este al patrulea semn important de boală, dar acesta apare târziu, de obicei după opt ani de evoluție a afecțiunii.
^ În 70% din cazuri, gesturile incontrolabile ale mâinilor, capului și picioarelor constituie primul simptom și se manifestă în special în repaus, precum și în perioadele de stres. Tremorul este diminuat în timpul mișcărilor și dispare în somn.
^ Rigiditatea se referă la creșterea rezistenței la mișcările musculare și este mai evidentă la mișcările voluntare ale membrelor;
^ Bradikinezia se referă la lentoarea mișcărilor, dar include și scăderea mișcărilor spontane și a amplitudinii mișcărilor. Este vizibilă prin micrografie (scris de mână mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mișcărilor mimice), clipit rar și hipofonie (voce diminuată);
^ Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru și coordonare. Apariția sa este o etapă importantă în evoluția bolii, fiind dificil de tratat și este o sursă comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii;
^ Demența survine tardiv în evoluția bolii Parkinson și afectează 15% – 30% din pacienți. Este afectată, în special, memoria recentă;
^ Alte semne includ: tulburări ale somnului, dificultăți la deglutiție, salivație abundentă, scris mic, ilizibil, hipofonie (voce diminuată, monotonă) și dificultăți la articularea cuvintelor, incontinență urinară și constipație, datorită alterării funcției intestinului și vezicii, confuzie, pierderea memoriei, tulburări ale mersului, cu pași mici, târșâiți, pierderea balansului brațelor în timpul mersului, dermatită seboreică și modificări ale personalității.
