Din cuprinsul articolului
Un test „pozitiv” pentru hepatită poate să însemne lucruri diferite, în funcție de metoda folosită, momentul recoltării și felul în care laboratorul confirmă rezultatul. Asta explică de ce aceeași persoană poate primi rezultate diferite în trei laboratoare și de ce, în practica medicală, cele mai multe erori apar atunci când un rezultat de screening este tratat ca diagnostic final, fără confirmare prin testul corect.
În hepatita C, de pildă, un rezultat reactiv la anticorpi anti HCV arată că organismul a întâlnit virusul cândva, nu că există neapărat o infecție activă acum. Confirmarea infecției curente se face prin testarea ARN HCV, adică un test de tip NAT pentru încărcătura virală. Acesta este pasul care face diferența între „am avut contact” și „am infecție activă,” potrivit CDC.
De ce apar rezultate diferite între laboratoare
1) Nu toate „testele de hepatită” măsoară același lucru
Mulți pacienți cer „analize pentru hepatită” și primesc pachete diferite de la un laborator la altul. La hepatita C, unii raportează doar anticorpii anti HCV, alții au opțiune de testare reflex, adică trec automat la ARN HCV dacă anticorpii ies reactivi. În lipsa confirmării, două buletine pot arăta contradictoriu, deși descriu etape diferite ale aceleiași situații.
La hepatita B, confuzia poate fi și mai mare pentru că interpretarea depinde de combinația dintre HBsAg, anti HBc și anti HBs, iar semnificația se schimbă în funcție de vaccinare, infecție veche sau infecție activă. De aceea, „un singur marker” interpretat izolat duce ușor la etichete greșite.
2) Screeningul dă uneori alarme false, mai ales la persoane cu risc mic
Testele de screening sunt construite să nu rateze cazuri, ceea ce înseamnă că pot produce și rezultate fals pozitive în anumite contexte. În hepatita C, ghidurile clinice menționează explicit că un test pozitiv la anticorpi poate reprezenta infecție activă, infecție vindecată sau, mai rar, fals pozitiv. Tocmai de aceea, confirmarea prin test de viremie rămâne pasul decisiv înainte de orice diagnostic și înainte de tratament.
3) Diferențe de metodă, praguri și raportare
Chiar și când două laboratoare fac „același test”, pot folosi truse și analizatoare diferite, cu praguri diferite pentru reactiv și cu moduri diferite de raportare, inclusiv intervale de referință distincte. La analizele hepatice uzuale, cum sunt ALT și AST, variația pe termen scurt la aceeași persoană este reală și poate fi suficient de mare cât să mute rezultatul peste sau sub o limită, fără să se fi schimbat ceva grav în organism. Un studiu publicat în Gastroenterology a raportat o variabilitate intraindividuală notabilă pentru ALT și bilirubină, mai mare decât pentru alte teste hepatice.
4) Preanaliticul, partea nevăzută care schimbă cifrele
Ora recoltării, starea de hidratare, efortul fizic din ziua precedentă, alcoolul recent, unele medicamente și suplimente pot influența transaminazele și alți parametri. Inclusiv efortul intens poate crește AST și, într-o măsură mai mică, ALT, ceea ce poate genera diferențe între două recoltări făcute la câteva zile distanță.
În plus, felul în care proba este transportată, timpul până la centrifugare și condițiile de păstrare pot introduce variații suplimentare, mai ales pentru analize sensibile.
De ce hepatita C ajunge des în zona „rezultate în conflict”
În hepatita C există o capcană frecventă. Anticorpii anti HCV pot rămâne pozitivi mult timp după ce infecția s-a vindecat sau după tratament, în timp ce ARN HCV poate fi negativ. Dacă un laborator îți face doar anticorpii, iar altul îți face și ARN HCV, buletinele pot părea că se bat cap în cap, dar ele descriu de fapt două lucruri diferite. CDC recomandă testarea inițială cu anticorpi anti HCV, urmată de test NAT pentru ARN HCV atunci când anticorpii sunt pozitivi sau reactivi.
ECDC subliniază, la rândul lui, rolul testării ARN HCV în confirmarea infecției curente și faptul că testarea moleculară rămâne standardul de referință pentru replicarea activă.
Ce poți face când ai rezultate diferite în trei laboratoare
Cere confirmarea potrivită pentru tipul de hepatită
Dacă ai anti HCV reactiv, întreabă medicul despre confirmarea prin ARN HCV. Dacă ai markeri de hepatită B în combinații neclare, cere interpretarea pe set complet de markeri, nu pe un singur rezultat scos din context.
Repetă analiza în aceleași condiții și, când se poate, în același laborator
Asta reduce diferențele de metodă și te ajută să vezi tendința reală. Pentru monitorizare, consecvența laboratorului contează aproape la fel de mult ca valoarea în sine.
Uită-te după acreditare și control de calitate
În România, acreditarea laboratoarelor medicale se leagă de standardul ISO 15189, iar organismul național de acreditare este RENAR. Faptul că RENAR este semnatar în cadrul ILAC pentru domeniul medical testing este public.
Acreditarea nu garantează perfecțiunea, dar indică un sistem de management al calității, competență tehnică, trasabilitate și participare la evaluări externe, exact zona care reduce riscul de erori.
Nu lua decizii medicale doar pe baza unui buletin
Un rezultat de laborator are sens împreună cu istoricul, simptomele, vaccinarea, riscurile și, uneori, repetarea testelor la intervalul corect. În hepatitele virale, algoritmii de testare există tocmai pentru a limita diagnosticele pripite.
Semnele că un rezultat merită verificat imediat
Dacă primești un „pozitiv” izolat, fără confirmare, sau dacă ai buletine diferite la interval scurt, merită să discuți rapid cu medicul de familie, gastroenterologul sau specialistul în boli infecțioase. La fel, dacă ai icter, urină închisă la culoare, oboseală severă care apare brusc, durere în partea dreaptă sus a abdomenului ori valori ale transaminazelor mult peste limita laboratorului.
Concluzia care te scapă de etichete greșite
Diferențele între laboratoare nu înseamnă automat că cineva „a greșit”, dar pot deveni periculoase atunci când un test de screening este confundat cu diagnosticul final. În hepatita C, regula practică e simplă. Anticorpii ridică suspiciunea, ARN HCV confirmă infecția activă. În rest, contează condițiile de recoltare, metoda, consecvența laboratorului și interpretarea clinică, nu o singură cifră privită separat.
