Din cuprinsul articolului
Cunoscut şi sub numele de atomsit sau sticlă Alamogordo, trinititul este un reziduu vitros depus pe suprafața deșertică în urma testului nuclear Trinity efectuat la 16 iulie 1945, în apropiere de Alamogordo, New Mexico.
Acest mineral extrem de rar se pare că ascunde multe mistere. În urmă cu câţiva ani, oamenii de ştiinţă au descoperit un gragment din acesr material, imposibil de găsit în natură: un cvasicristal.
După testul nuclear efectuat în urmă cu 80 de ani a ieşit la suprafaţă un mineral unic: trinititul. O echipă de geologi condusă de Luca Bindi de la Universitatea din Florenţa (Italia) a decis să studieze compoziţia acestuia. Mai exact, este vorba de trinititul roşu, care a apărut din vapori degajaţi de cabluri de cupru arse la momentul exploziei nucleare, scrie portalul geo.fr.
Experţii au vrut să afle în ce mod condiţiile extreme ale testului nuclear au influenţat apariţia cvasicristalului, ca formă a materiei.
Studiind șase probe cu ajutorul unui microscop electronic și cu raze X, cercetătorii au descoperit într-una dintre ele o mică granulă cu 20 de laturi, compusă din siliciu, cupru, calciu și fier, prezentând o simetrie imposibil de găsit în cristalele obișnuite. Într-adevăr, descoperiseră un cvasicristal.
Cvasicristalul, un exemplar extrem de rar
„Cvasicristalele se formează în medii extreme, care rar există pe Pământ”, a explicat geofizicianul Terry Wallace de la Laboratorul Național Los Alamos pentru ScienceAlert. În mod normal, când un material precum nisipul se topește sub căldură intensă, atomii săi se rearanjează pe măsură ce se răcesc pentru a forma un cristal.
Aceste cristale urmează o structură foarte regulată: atomii se aliniază într-un model geometric care se repetă la infinit, ca în sare, cuarț sau diamant.
Cvasicristalele, pe de altă parte, sunt diferite. Structura lor rămâne ordonată, dar modelul lor nu se repetă niciodată cu exactitate. Această organizare ciudată le conferă proprietăți fizice neobișnuite și mult timp s-a crezut că nu pot exista în natură. Ulterior, alte cvasicristale au fost reproduse în laborator sau găsite în meteoriți.
Cvasicristalul dezvăluit de echipa de cercetare, creat în 1945 în inima unui trinitit, rămâne astăzi cel mai vechi din istorie. Structura sa complexă rămâne un mister, dar însăși prezența sa spune o poveste: cea a unui material despre care se credea că este imposibil, născut „din întâmplare” în timpul primului test nuclear.
