Din cuprinsul articolului
Este posibil ca “misandrism” să nu fie un cuvânt existent în “dicționarul” intern al tuturor, însă acesta reprezintă o realitate în mare parte invizibilă și totuși destul de prezentă.
Cu toții suntem familiarizați cu cuvântul ”misoginism” și înțelesul său: “misogin – persoană (bărbat) care evită societatea, cercurile, compania femeilor și care manifestă aversiune sau dispreț față de părerea, acțiunile, capacitatea de reușită, independența sau dreptul la acces profesional în anumite posturi pe alte criterii decât competența”.
Acest lucru a fost foarte bine cercetat de zeci de ani. Mai puțin familiarizați suntem însă cu misandrismul: atitudinea de aversiune și prejudecată față de bărbați sau, mai precis, ura, frica, furia și disprețul față de bărbați.
Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), ca orice prejudecată, misandrismul, ura deschisă față de bărbați, provine din ignoranța și interpretarea greșită a ceea ce înseamnă feminismul.
“Mai mulți feminiști și chiar non-feminiști cad în misandrism și nu toți sunt femei. Acest lucru este cauzat de faptul că feminismul, o mișcare pentru găsirea unui teren comun și a egalității, este despre împuternicire. Misandrismul și/sau misoginismul, precum și orice alt rasism și sexism, este despre căutarea constantă a unei ”greșeli” în baza diferențelor dintre oameni. Ura oricărui grup poate fi întărită doar de un sentiment de victimizare.
Victimizarea și împuternicirea sunt întotdeauna opuse. Un ”supraviețuitor” al unei agresiunii bazate pe aceste diferențe, se poate apleca, conștient sau nu, spre misandrism sau misoginism. O persoană puternică și logică se va înclina spre adevărata egalitate (nu privilegiată), va iubi și aprecia în continuare oamenii așa cum sunt, fie ei bărbați sau femei”, explică psihologul.
Și bărbații pot urî … bărbații
Totodată, specialistul este că specialistul consideră că misandrismul nu este în niciun caz limitat la femei. Într-adevăr, unii dintre cei mai negativi ca atitudine față de bărbați sunt chiar bărbații. Există mai multe niveluri, dimensiuni și cauze ale misandrismului pe care este bine să le separăm, deși acestea tind să fie amestecate împreună în cele mai multe discuții:
Realitatea. “În primul rând, este bine să înțelegem că misandrismul este parțial bazat pe realitate în măsura în care este în parte o reacție la misoginism și la opresiunea reală sau percepută a femeilor de către bărbați. Este ca în fizica newtoniană și dialectica marxistă: cu cât te lovești mai tare cu capul de perete, cu atât te lovește mai tare înapoi. Misoginismul generează misandrism”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Istoria. “Misandrismul are baze în istorie sau intr-o citire greșită a acesteia. Majoritatea tiranilor/dictatorilor majori ai secolului trecut au fost bărbați: Hitler, Stalin, Pol Pot, Idi Amin, Charles Taylor, Ceaușescu, Slobodan Milosevic, Saddam Hussein și Osama Bin Laden. Dar înțelegerea greșită a istoriei are mai multe straturi.
În primul rând, tirania lor era o chestiune de putere, nu de gen. În al doilea rând, femeile cu putere absolută au fost uneori și ticăloase absolute. În al treilea rând, nu putem ignora eroii masculini, inclusiv pe cei care au luptat împotriva tiranilor și, în cele din urmă, i-au destituit sau au murit încercând. Este un mod de gândire și o politică pe termen scurt să-i portretizezi pe bărbați doar ca ticăloși și să ignori femeile rele (fără nume menționate) și bărbații buni”, declară psihologul.
Misandrismul se poate baza pe experiențe personale dureroase
Prezentul. “Aproximativ 90% din toate ilegalitățile din lume sunt comise de bărbați. Majoritatea directorilor executivi și directorilor financiari care arestați recent, de la Enron la Bernie Madoff au fost bărbați; Martha Stewart (SUA) a fost o excepție modestă. Deci, par să existe motive reale pentru misandrism. Dar acesta este sindromul Cyclops: să vezi cu un singur ochi, într-o singură dimensiune și doar jumătate din realitate (ca în cazul al doilea prezentat anterior).
Ciclopii stereotipează bărbatul prin acțiunile unei minorități, definesc excepțiile drept regulă, ignoră majoritatea și ignoră și minoritatea ticăloșilor pentru o imagine mai curată, mai clară (presupusă). Majoritatea ticăloșilor care comit infracțiuni sunt bărbați, dar majoritatea bărbaților nu sunt ticăloși, iar unele femei sunt”, spune Laura Maria Cojocaru.
Experiențele personale. “Este posibil ca un anumit misandrism să se bazeze, cum ar fi misoginismul, pe experiențe personale dureroase fizic și emoțional. Multe femei spun că au avut experiențe personale neplăcute cu bărbații: tați, frați, iubiți, colegi de muncă, șefi, etc. Dar, putem presupune în mod real că toți am fost răniți mai mult sau mai puțin de membrii sexului opus dar și de membrii propriului nostru sex.
Astfel, extrapolarea de la o minoritate la general este cu siguranță regretabilă, chiar dacă este de înțeles la nivel emoțional”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
