Din cuprinsul articolului
Febra a dispărut, durerile s-au stins, testele sunt negative, dar tusea continuă. Pentru mulți oameni, acesta este cel mai frustrant simptom după o infecție respiratorie.
Poate dura două, patru sau chiar opt săptămâni și apare exact când credeai că ai scăpat. Cercetările din ultimii ani arată că nu este un simplu „rest” al bolii, ci rezultatul unei modificări reale în modul în care nervii căilor respiratorii funcționează după infecție.
Ce se întâmplă, de fapt, în corp
Tusea este un reflex esențial de apărare. Ea protejează căile respiratorii de fum, lichide sau particule care pot ajunge din greșeală în plămâni. Reflexul este controlat de o rețea de nervi senzoriali care pornesc din căile respiratorii și trimit semnale către creier prin nervul vag.
Problema apare atunci când o infecție respiratorie nu afectează doar mucoasa bronșică, ci și aceste terminații nervoase. Inflamația declanșată de virus le face mai sensibile. După ce virusul dispare, nervii nu revin imediat la starea inițială. Rămân temporar „reglați” pe o intensitate mai mare.
Rezultatul este o tuse care apare la stimuli perfect normali. Un inspir mai adânc, o conversație mai lungă, râsul sau aerul rece pot declanșa accese violente de tuse, chiar dacă nu mai există infecție activă.
Ipoteza care explică tusea persistentă
Cea mai solidă explicație acceptată astăzi poartă numele de hipersensibilitate neuronală post-infecțioasă. Ea descrie un fenomen în care nervii implicați în reflexul tusei rămân exagerat de reactivi după o boală respiratorie.
Acest mecanism a fost observat încă din anii ’90. Experimentele au arătat că animale infectate cu virusuri similare gripei tușeau mult mai intens decât cele sănătoase atunci când erau expuse la substanțe iritante precum capsaicina. Ulterior, același tipar a fost confirmat și la oameni.
Rolul receptorilor care „amplifică” tusea
Cercetările recente s-au concentrat pe receptorii de pe fibrele nervoase din căile respiratorii. Unul dintre cei mai studiați este TRPV1, un receptor care reacționează la căldură, substanțe chimice iritante și capsaicină.
Studii publicate după 2016 au arătat că infecțiile respiratorii determină nervii să producă mai mulți astfel de receptori. Cu cât există mai multe „antenne” pe nerv, cu atât semnalul de tuse este declanșat mai ușor.
Un detaliu important vine dintr-un studiu din 2017. Chiar și un virus inactivat, incapabil să se mai multiplice, a fost suficient pentru a crește numărul acestor receptori în celule umane cultivate în laborator. Asta explică de ce tusea poate continua mult timp după ce virusul nu mai este detectabil.
O memorie biologică a infecției
Specialiștii compară acest fenomen cu ceea ce se întâmplă în unele forme de durere cronică. Inflamația dispare, dar sistemul nervos rămâne temporar „programat” pe alertă maximă.
Lorcan McGarvey, unul dintre cei mai cunoscuți experți în tuse cronică, explică faptul că nu este vorba despre o leziune structurală a plămânilor, ci despre o dereglare funcțională a nervilor periferici din căile respiratorii. Cu alte cuvinte, reflexul s-a schimbat, nu stimulul.
Cât este normal să dureze tusea după o infecție
În majoritatea cazurilor, tusea post-infecțioasă se remite spontan în două sau trei săptămâni. Acesta este un interval considerat normal din punct de vedere medical.
Totuși, impactul asupra vieții de zi cu zi poate fi major. Lipsa somnului, epuizarea, disconfortul social și durerea toracică sunt frecvente, chiar dacă boala propriu-zisă a trecut.
Lukasz Antoniewicz, pneumolog la unitatea de tuse cronică a University of Vienna, atrage atenția că a întâlnit pacienți tineri care au suferit fracturi costale doar din cauza forței tusei, fără să aibă vreo boală osoasă. Reflexul de tuse este extrem de puternic și poate deveni invalidant dacă persistă.
Când este nevoie de un consult medical
Dacă tusea durează mai mult de opt săptămâni, este recomandată evaluarea medicală pentru a exclude alte cauze. O prezentare mai rapidă la medic este indicată dacă apar semne de alarmă precum febră persistentă, dificultăți de respirație, sânge în spută, durere toracică semnificativă sau scădere în greutate neintenționată.
Chiar și după patru săptămâni, un consult poate fi util nu pentru a transforma un proces normal într-o problemă medicală, ci pentru a oferi explicații, liniștire și, în unele cazuri, soluții care să reducă intensitatea simptomelor.
De ce tusea nu este un simptom banal
Tusea persistentă nu este un semn de slăbiciune a organismului și nici dovada că infecția „nu a trecut”. Este, mai degrabă, expresia modului în care sistemul nervos al căilor respiratorii se recuperează lent după o agresiune virală.
Înțelegerea acestui mecanism explică de ce siropurile clasice sau antibioticele nu ajută în multe situații. Problema nu mai este microbul, ci sensibilitatea exagerată a nervilor. Iar acest lucru are nevoie de timp pentru a se recalibra.
Pentru cei care au trecut recent prin gripă, răceală sau alte infecții respiratorii, tusea care persistă poate fi neplăcută, dar în cele mai multe cazuri este un proces tranzitoriu. Corpul se vindecă, chiar dacă o face mai lent decât ne-am dori.
