Există din ce în ce mai multe dovezi științifice că animalele pot ajuta la detectarea bolilor.
Potrivit unui studiu recent, realizat la Milton Keynes University Hospital, câinii antrenați special pot mirosi cancerul de prostată în 93% din cazuri
Monty, terrierul care și-a diagnosticat stăpânul cu tumoră la gât
Martin Kelly (71 ani) a fost diagnosticat cu cancer de gât după ce câinele său, Monty a început să îl lingă pe gât.
”Seara când mă uitam la televizor, se așeza lângă mine și mă lingea pe gât, de fiecare dată în același loc. La un moment dat am observat o mică umflătură în locul în care mă lingea Monty și inițial am crezut că mi-a transmis vreo bacterie și nu am luat în seamă. Apoi, la un control de rutină, medicul a observat umflatura și m-a trimis la un specialist. După ce am făcut o biopsie, am fost diagnosticat cu cancer la gât”, a spus Martin Kelly.
Myrtle, calul care a diagnosticat cancerul de sân
Helen Mason (38 de ani) a fost diagnosticată cu cancer de sân în iulie, 2011, după ce calul său Myrtle își freca botul de pieptul ei în mod repetat.
”Calul meu știa că am cancer înaintea mea, cu siguranță. Caii au un simț al mirosului bine dezvoltat. Înainte să fiu diagnosticată cu cancer la sân, Myrtle își tot freca botul de pieptul meu în partea stângă. Se comporta ciudat, având în vedere că, de obicei, își freca botul de buzunarul meu drept, locul unde țineam bomboanele. M-am gândit că Myrtle vroia să mă avertizeze, așa că am decis să merg la medic, mai ales că mi-am pierdut mama din cauza cancerului de sân. După mai multe teste am fost diagnosticată cu aceeași boală”, a povestit Helen Mason.
După ce a făcut chimioterapie, radioterapie și lumpectomie, Helen a reușit să scape de cancer. ”Acum fac o mamografie pe an și iau tamoxifen pentru a preveni recurența. I-am promis lui Myrtle că o să îmbătrânim împreună”.
”Dacă nu erau Ernie și Banjo, aș fi fost moartă”
Kate Arnett (48 de ani) e nevoită să poarte o mască cu oxigen ca să poată respira, din cauza unei boli autoimune. Într-o noapte, Kate a căzut din pat, iar masca de oxigen i-a alunecat. Atunci cei doi câini ai săi au început să se agite, trezindu-l pe soțul lui Kate. Acesta i-a pus din nou masca de oxigen soției sale.
”Dacă nu erau Ernie și Banjo aș fi murit în acea noapte”, a spus Kate.
Când Susan Marsh-Armstrong (52 de ani) a leșinat, pisica ei Charley a ajutat-o.
Susan suferă de diabet de tip 1 și are mereu nevoie de insulină. Când îi scade glicemia, amețește, transpiră și are vederea încețoșată, însă dacă mănâncă un biscuite își revine rapid. ”Însă, înainte de Crăciunul din 2011, am fost atât de ocupată cu cumpărăturile, încât am mâncat doar un sendviș la prânz și seara o salată și am uitat să-mi măsor glicemia. Mă simțeam epuizată și în timpul nopții mi s-a făcut rău. Atunci, Charley a mers la soțul meu și a început să-l împingă cu lăbuța pe față. El a încercat să o alunge, dar pisica a insistat. Atunci, soțul meu s-a trezit și și-a dat seama că nu sunt în pat. Pisica a fugit spre baie, apoi a venit înapoi, încercând să-l îndrume pe soțul meu care a urmat-o și m-a găsit prăbușită în baie. Mi-a verificat glicemia și când a văzut că era prea scăzută mi-a făcut o injecție cu glucagon ca să-mi revin”, a povestit Susan. Femeia spune că dacă nu ar fis fost pisica ar fi putut muri din cauza comei diabetice.
