Din cuprinsul articolului
Un medicament folosit frecvent pentru insomnie a atras atenția cercetătorilor din SUA și Europa, după ce s-a dovedit capabil să reducă semnificativ inflamația cerebrală și acumularea de proteine toxice implicate în boala Alzheimer. Vorbim despre lemborexant, un somnifer aprobat deja pentru uz clinic, care pare să aibă efecte neașteptate asupra creierului.
Studiul a fost publicat în revista Nature Neuroscience și oferă una dintre cele mai clare dovezi că reglarea somnului profund poate avea un impact direct asupra proceselor degenerative din Alzheimer. Cercetările au fost realizate pe șoareci modificați genetic pentru a reproduce trăsături cheie ale bolii: acumularea proteinei tau, inflamație cerebrală și atrofie în zone legate de memorie.
Cum acționează medicamentul
Lemborexant blochează receptorii orexinei – substanță care stimulează starea de veghe în creier. În mod normal, orexina ține organismul activ ziua și îl lasă să se odihnească noaptea. Însă în Alzheimer, acest sistem devine hiperactiv, ceea ce duce la un somn fragmentat și la agravarea proceselor neurodegenerative.
„Am observat că, odată cu reglarea somnului profund, nivelul proteinei tau fosforilate a scăzut semnificativ”, a declarat autoarea principală a studiului, dr. Samira Parhizkar, neurolog la Universitatea Washington din St. Louis, citată de PsyPost. Efectele au fost vizibile în regiunile esențiale pentru memorie, precum hipocampul și cortexul entorhinal.
Diferențe față de alte somnifere
Cercetătorii au comparat lemborexant cu zolpidem, un alt somnifer folosit pe scară largă. Ambele medicamente au îmbunătățit somnul, dar doar lemborexant a redus acumulările de tau. În plus, șoarecii tratați cu lemborexant au prezentat:
-
mai puțină atrofie cerebrală;
-
o structură neuronală mai bine conservată;
-
niveluri mai mici de inflamație;
-
mai mulți markeri sinaptici, semn că rețelele neuronale rămân mai active.
Aceste efecte nu au fost observate în grupul tratat cu zolpidem.
Rezultatele s-au văzut exclusiv la șoarecii masculi. Deși femelele au dormit mai bine, nu au înregistrat aceleași beneficii neuroprotective. Cauza nu este clară, dar ar putea fi legată de hormonii sexuali sau de diferențele de metabolism cerebral.
Ce legătură are somnul cu Alzheimerul
Lipsa somnului profund – în special a fazei non-REM – a fost asociată de mai multe ori cu un risc crescut de declin cognitiv. Potrivit cercetărilor citate de Nature Neuroscience, perturbările în ciclul somn-veghe pot activa microglia (celule imune din creier), care întrețin inflamația și accelerează moartea neuronală.
Lemborexant pare să calmeze această reacție, oferind un cadru mai stabil pentru regenerare neuronală în timpul somnului.
Deși rezultatele sunt promițătoare, studiul a fost realizat pe animale. Efectele în cazul oamenilor rămân de verificat. Dr. Parhizkar a confirmat că echipa sa pregătește noi studii clinice pentru a evalua impactul tratamentului la pacienți aflați în stadii incipiente de Alzheimer sau chiar în fază preclinică.
„Este pentru prima dată când vedem că un somnifer poate preveni direct atrofia cerebrală legată de proteina tau”, a spus Parhizkar. „Este nevoie de multă prudență, dar deschide o cale nouă, neașteptată, pentru tratamentele preventive.”
Ce este lemborexant și cine îl poate lua
Lemborexant este deja aprobat pentru tratamentul insomniei în mai multe țări, inclusiv SUA și Japonia. Se administrează seara și acționează pe durata nopții, fără efecte reziduale dimineața. Nu produce dependență în același mod ca alte somnifere clasice.
Momentan, nu este recomandat ca tratament împotriva Alzheimerului, dar noile date ar putea schimba acest lucru în următorii ani, odată cu finalizarea studiilor pe oameni.
De reținut
Somnul rămâne una dintre cele mai subevaluate „arme” împotriva degradării cerebrale. Lemborexant, un somnifer aparent banal, ar putea deveni în viitor o piesă-cheie în prevenirea bolii Alzheimer, prin mecanisme care țin nu doar de odihnă, ci și de biochimie cerebrală profundă.
Pentru pacienți și familii, vestea aduce speranță. Pentru cercetători, un motiv în plus să reanalizeze conexiunile subtile dintre somn, inflamație și memorie.
