Din cuprinsul articolului
La 40 de ani, Vikas Chinnan a descoperit că mușchii lui erau înțepeniți și a început să aibă vise ciudate și vii. Îndepărtând aceste semne de avertizare timpurie ale unei afecțiuni neurologice, tatăl a doi copii a crezut că ar putea fi rezultatul unei infecții virale anterioare. Chinnan, din California, a simțit apoi că s-a „lovit de zid” cu kinetoterapia și cu medicamentele cu care medicii încercau să-i atenueze simptomele.
„Eram doar epuizat”, a dezvăluit Chinnan în emisiunea Today. „De atâta timp căutam un răspuns”.
Au urmat în curând apatia și tulburările cognitive, ceea ce a determinat un diagnostic de depresie.
De-a lungul timpului, medicii au decis să exploreze dacă boala Parkinson era o posibilitate.
„Erau sceptici”, a spus Chinnan, care, până în acel moment, dormea în reprize a câte două până la trei ore pe zi.
Medicii au dat apoi un diagnostic crunt: debut precoce de Parkinson.
„Am fost deschis cu familia mea”, a spus el. „Începusesem deja să văd un terapeut din cauza lucrurilor cognitive și emoționale cu care aveam de-a face”.
Chinnan a recunoscut: „Mă trezesc în situații în care nu mă bucur de acele lucruri de care mi-au plăcut anterior. A fost cu adevărat tulburător. Este neliniştitor pentru soţia mea, pentru că ea nu cunoştea acea parte a mea.”
De atunci, Chinnan și-a părăsit serviciul, deoarece se confruntă zi de zi cu problema sa de sănătate.
Parkinson cu debut tânăr
Fundația Parkinson spune că această clasificare este dată celor sub 50 de ani care sunt diagnosticați cu Parkinson.
Simptomele acestui tip de Parkinson sunt similare cu cele ale Parkinsonului cu debut tardiv.
De-a lungul timpului, o persoană poate dezvolta tremurături ale mâinilor, brațelor, picioarelor, maxilarului și feței.
Poate exista rigiditate a membrelor, probleme de mișcare, echilibru și coordonare .
Simptomele non-motorii pot include:
- Depresie
- Tulburări de somn
- Modificări ale memoriei și gândirii
- Constipație sau probleme urinare.
Persoanele diagnosticate cu Parkinson cu debut tânăr au mai frecvent un istoric familial al afecțiunii.
Organizația de sănătate adaugă: „Tratamentul fiecărei persoane este unic și poate necesita ajustări fine ale mai multor medicamente”.
