Din cuprinsul articolului
Un compus extras din frunzele plantei Aloe vera ar putea deveni, în viitor, punctul de plecare pentru un nou tratament împotriva bolii Alzheimer. Concluzia aparține unei echipe de cercetători de la Universitatea Hassan II din Casablanca, care au analizat prin simulări computerizate modul în care substanțele din plantă interacționează cu enzime implicate în degradarea memoriei.
Rezultatele, publicate în revista Current Pharmaceutical Analysis, arată că beta-sitosterolul, un fitosterol prezent în Aloe vera, prezintă o afinitate ridicată de legare față de două enzime esențiale în boala Alzheimer, acetilcolinesteraza și butirilcolinesteraza.
De ce sunt importante aceste enzime în Alzheimer
Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și afectează peste 55 de milioane de persoane la nivel global, potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Proiecțiile indică o creștere până la aproximativ 139 de milioane de cazuri până în 2050, pe fondul îmbătrânirii populației.
Unul dintre mecanismele implicate în declinul cognitiv este scăderea nivelului de acetilcolină, un neurotransmițător implicat în învățare și memorie. Enzimele acetilcolinesteraza (AChE) și butirilcolinesteraza (BChE) descompun acetilcolina.
Multe dintre tratamentele actuale pentru Alzheimer, precum inhibitorii de colinesterază, acționează tocmai prin blocarea acestor enzime, pentru a menține un nivel mai mare de acetilcolină la nivel cerebral.
Ce au descoperit cercetătorii despre Aloe vera
Echipa din Maroc a analizat 11 compuși extrași din Aloe vera, folosind metode „in silico”, adică simulări computerizate care estimează modul în care moleculele se pot lega de anumite ținte biologice.
Potrivit chimistei Meriem Khedraoui, coordonatoarea studiului, beta-sitosterolul a demonstrat „afinități semnificative de legare și stabilitate”, ceea ce îl transformă într-un candidat pentru cercetări ulterioare în dezvoltarea de medicamente.
Pe lângă capacitatea de legare de AChE și BChE, cercetătorii au analizat și profilul ADMET al compusului, un set de criterii care evaluează absorbția, distribuția, metabolizarea, excreția și potențiala toxicitate a unei substanțe. Beta-sitosterolul și acidul succinic au obținut rezultate favorabile în aceste simulări.
Chimistul Samir Chtita, coautor al studiului, a precizat că analiza susține potențialul acestor compuși ca agenți terapeutici care merită investigații suplimentare.
Ce înseamnă „in silico” și cât de aproape este un tratament real
Cercetarea nu a implicat experimente pe animale sau studii clinice pe oameni. Modelele computerizate sunt folosite pentru a identifica rapid molecule promițătoare, dar reprezintă doar primul pas dintr-un proces lung.
Pentru ca un compus natural să devină medicament, este nevoie de:
-
teste în laborator pe celule
-
studii pe modele animale
-
faze clinice pe oameni
-
evaluări de siguranță și eficacitate pe termen lung
Procesul poate dura ani sau chiar decenii.
Specialiștii atrag atenția că rezultatele nu înseamnă că gelul sau suplimentele cu Aloe vera previn sau tratează Alzheimer. Administrarea plantei în formă comercială nu echivalează cu utilizarea controlată a unui compus izolat și testat farmaceutic.
De ce caută cercetătorii soluții noi
Boala Alzheimer este complexă și implică multiple mecanisme biologice: acumularea de plăci beta-amiloide, modificări ale proteinei tau, inflamație, stres oxidativ și factori vasculari. Din acest motiv, comunitatea științifică explorează mai multe direcții terapeutice simultan.
În ultimii ani, au fost investigate inclusiv medicamente pentru hipertensiune, terapii oncologice și molecule antiinflamatoare pentru potențialul lor impact asupra evoluției bolii.
Identificarea unor compuși naturali care interacționează cu ținte moleculare relevante oferă o nouă pistă de cercetare, dar nu reprezintă o soluție imediată.
Aloe vera, între tradiție și dovezi științifice
Aloe vera este utilizată de secole pentru afecțiuni cutanate și digestive. Deși există unele dovezi privind efectele antiinflamatoare sau antioxidante ale anumitor compuși, literatura științifică arată rezultate variabile, iar multe beneficii promovate în mediul online nu au confirmare solidă prin studii clinice riguroase.
Beta-sitosterolul, prezent și în alte plante, este cunoscut pentru efectele sale asupra colesterolului și pentru proprietăți antiinflamatoare. Posibilul rol în neuroprotecție rămâne însă de confirmat în studii biologice directe.
Ce urmează
Autorii studiului consideră că datele obținute justifică testarea în laborator a beta-sitosterolului și a acidului succinic în modele experimentale de Alzheimer.
Dacă rezultatele vor confirma predicțiile computerizate, următorul pas ar fi evaluarea siguranței și eficacității în studii preclinice.
Până atunci, specialiștii recomandă prudență în interpretarea rezultatelor și consultarea medicului înainte de administrarea suplimentelor alimentare. Alzheimer rămâne o boală fără tratament curativ, iar strategiile validate pentru reducerea riscului includ controlul tensiunii arteriale, menținerea activității fizice, stimularea cognitivă și gestionarea factorilor metabolici.
Studiul oferă o nouă direcție de cercetare, dar transformarea unei molecule dintr-o plantă într-un medicament sigur și eficient presupune un drum lung, atent monitorizat științific.
