Chimenul este printre puţinele condimente originare din România, fiind utilizat la scară largă în trecut în tratarea diverselor afecţiuni. Decoctul şi ceaiul din seminţe de chimen se dădeau pe vremuri copiilor, mici pentru a scăpa de bube şi pentru a estompa durerile de burtă. De asemenea, fetele se spălau cu zeamă de chimen călduţă, pentru a avea faţa curată. Chimenul fiert în lapte sau în apă se lua pentru bolile de inimă, iar pisat şi pus cu puţin unt pe burtă era considerat remediul excelent contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen era eficient şi împotriva răcelilor. Studii recente reflectă eficienţa chimenului în ceea ce priveşte colonul iritabil, astenia, colita şi mirosul neplăcut al respiraţiei.
Echilibrează flora intestinală
„Moartea vine din colon”, afirmă unii medici. Astfel, sindromul colonului iritabil se întâlneşte la unu din cinci oameni, din cauza alimentaţiei proaste. Pentru a reabilita starea colonului se beau zilnic două-trei căni cu infuzie, combinată cu seminţe de chimen. Tratamentul se face vreme de patru săptămâni, cu cinci-şapte zile de pauză, şi are efecte antiinflamatoare intestinale puternice, ajutând la echilibrarea florei intestinale.
Ameliorează colitele
Diareea şi colita se pot ameliora sau chiar remedia rapid prin administrarea pulberei de seminţe de chimen în amestec cu pulbere de frunze de mentă, în proporţii egale. Se iau zilnic câte patru-şase linguriţe din această combinaţie, pe o perioadă de două săptămâni. Rezultatul este uluitor mai ales mulţumită calităţilor antiseptice şi antiinflamatoare ale celor două plante medicinale. Dacă aveţi probleme cu abdomenul, secreţia de bilă sau cu excesul de suc gastric se recomandă administrarea zilnică a patru linguriţe din combinaţia de pulberi de chimen şi mentă, ambele în proporţii egale. Plantele trebuie să fie proaspăt măcinate, pentru a avea un conţinut maxim de uleiuri volatile.
Recăpătaţi-vă tonusul mental!
Astenia psihică şi lipsa concentrării se înlătură cu ajutorul a câte patru linguriţe cu tinctură de chimen pe zi, în cure de o lună. Uleiul volatil conţinut de seminţele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizând circulaţia cerebrală şi reinstalând starea de optimism şi forţa mentală. Halena sau mirosul urât al respiraţiei se înlătură cu ajutorul… mestecării, după masă şi între mese, a câteva seminţe de chimen. Partea bună este că „procesul mestecării” nu reprezintă o corvoadă, datorită mirosului plăcut ce se regăseşte în seminţele de chimen.
Leac pentru candidoză
Cercetările au demonstrat că prin tratamentul cu pulbere de chimen (7 g zilnic, timp de patru luni, cu pauze de două luni) s-a obţinut inhibarea dezvoltării tumorilor în intestinul gros. Aceeaşi terapie, la care se adaugă şi aplicarea de ulei de chimen pentru uz extern pe formaţiunile canceroase apărute pe piele, poate inhiba creşterea tumorilor maligne şi poate chiar declanşa procesul de remisie a acestora. Uleiul volatil de chimen este eficient în tratarea infecţiilor cu ciupercile parazite Candida albicans sau Aspergillus. Se administrează câte două-cinci picături, de trei ori pe zi, în cure de 14 zile, urmate de alte zece zile de pauză.
Îmbunătăţeşte asimilarea fierului
Infuzia combinată, din care se bea câte o cană dimineaţa şi seara, pe stomacul gol, ajută la asimilarea de organism a fierului. Pulberea de chimen, combinată în proporţii egale cu cea de frunze de mentă (zilnic câte patru-şase linguriţe, pe o perioadă de una până la trei săptămâni), are efecte rapide în cazurile de diaree şi colită de fermentaţie, datorită calităţilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determină eliminarea gazelor intestinale). Administrarea seminţelor de chimen protejează stomacul de acţiunea secreţiilor gastrice acide sau a unor substanţe iritante (clorură de sodiu concentrată, alcool etilic pur etc.).
Tratamentul cu infuzia combinată (două-trei căni pe zi, în cure de trei săptămâni, cu o pauză de zece zile, după care se poate relua) este eficient în cazul gastritei, cu efecte calmante, antiinflamatoare, care protejează mucoasa gastrică.
Cum ne preparăm leacurile acasă
Mai jos vă vom prezenta câteva reţete utile în vindecarea afecţiunilor pe care vi le-am enumerat până acum. Pulberea se realizează prin măcinarea seminţelor uscate. Se păstrează maximum şapte zile într-un borcan închis ermetic, la frigider. Se administrează de regulă câte jumătate de linguriţă de patru ori pe zi. Infuzia fierbinte. Într-o cană cu apă clocotită se pun două linguriţe cu seminţe de chimen, se acoperă şi se lasă aşa 15 minute, după care se filtrează. Infuzia se consumă caldă, pentru a avea maximul proprietăţilor antispastice şi calmante. Infuzia combinată. Se pun două linguriţe cu pulbere de seminţe într-un pahar cu apă şi se lasă să se macereze şase-opt ore la temperatura camerei, după care se strecoară.
Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă un pahar cu apă, după care se lasă să se răcească. La final se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut se va administra pe parcursul unei zile. Tinctura necesită un timp mai îndelungat de preparare. Pentru început se pun într-un borcan douăzeci de linguri cu pulbere de seminţe, ce se acoperă cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecând încontinuu. Când întreaga masă de pulbere a fost acoperită, rămânând deasupra un strat de alcool de două degete, se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat vreme de 12 zile, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare, şi se păstrează vreme de maximum doi ani. Se administrează de regulă o linguriţă de patru ori pe zi, în tratamentele care nu durează mai mult de trei luni.
