Din cuprinsul articolului
Militarii lui Vladimir Putin continuă să distrugă orașe și să ucidă civili. Ucraineni de rând s-au alăturat forțelor armate și opun rezistență, încercând să-și apere pământul și libertatea. În tot acest timp, un milion de oameni și-au părăsit țara, fugind din calea morții.
Cele mai vulnerabile persoane din războiul din Ucraina sunt copiii. Indiferent că este vorba despre copiii de la spital din Mariupol bombardat de trupele ruseşti, fie că sunt copii cu boli terminale, fie că este vorba de copii care au fost nevoiţi să îşi părăsească şcolile şi casele, fără să ştie unde pleacă şi când se vor întoarce.
Un copil a pierdut totul în războiul din Ucraina. Saşa: „Nu am mamă şi tată…”
Cei ai mulți dintre ei locuiesc acum ca refugiaţi în ţările vecine. Este trist, dar unii dintre ei sunt fără părinţi. Printre aceștia se numără și Saşa Reznicenko. Are doar 9 ani și este unul dintre sutele de copii ucraineni care nu au părinţi, sau care au fost separaţi de ei şi care se află acum în grija autorităţilor din România.
Viaţa pentru copiii din Ucraina este dificilă
„Nu am mamă şi tată, pentru că au murit. Am stat în mai multe locuri şi ştiu că este important să ascult de profesorii mei şi să mă comport cum trebuie”, spune Saşa Reznicenko.
Centrul guvernamental din Bucureşti a primit 27 de copii, toţi având dizabilităţi fizice sau mentale de diferite grade.
Corina Nicola, purtător de cuvânt Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Prahova, a vorbit despre copiii din Ucraina.
Copiii fug din calea războiului
„Da, este o mare provocare. Este un moment tragic pentru noi toţi, o mare provocare pentru sistem şi pentru comunitatea noastră, dar avem resursele să avem grijă de aceşti copii.
Aceşti copii, împreună cu învăţătorii şi profesorii lor, au fugit săptămâna trecută din regiunea Odesa din sudul Ucrainei. Călătoria noastră a durat toată dimineaţa şi toată noaptea”, a declarat o fetiţă cu dizabilităţi.
Nu ştiu cum să explic această afirmaţie. Un băieţel, Stas, a împlinit 11 ani chiar în ziua în care am ajuns la centrul din Bucureşti.
„Doresc un telefon smart de ziua mea, dar îmi e frică să le cer profesorilor”, a declarat băiatul.
O altă fetiţă, Angelina, sora lui Stas, a declarat că mama lor este încă în Ucraina, dar nu a putut pleca. „Mă gândesc la familia mea. Mama nu poate să meargă, a fost rănită într-un accident de maşină”, spune Angelina.
Toţi copiii ştiu că acasă, în Ucraina, este război, chiar dacă nu înţeleg pe deplin acest lucru.
Saşa Reznicenko: „Este război în Ucraina, aşa că directorul şcolii a decis să ne aducă aici”.
Aproximativ 220 de copii ucraineni, precum Saşa, se află acum în România. Viitorul acestor copii era incert chiar şi înainte de război, afirmă autorităţile române. Acum, însă… „Stau aici poate două sau trei luni. Sau poate patru luni”, spune o fetiţă. Numai în judeţul Prahova sunt adăpostiţi şi îngrijiţi 66 de copii ucraineni, în trei centre diferite, copii care nu sunt însoţiţi de părinţi, iar acum nu au nici ţără, potrivit RRA.
