Din cuprinsul articolului
Un medicament utilizat frecvent pentru controlul tensiunii arteriale ar putea îmbunătăţi eficienţa unor tratamente oncologice existente la momentul actual. Un studiu publicat recent în Journal for ImmunoTherapy of Cancer arată că telmisartanul, un medicament antihipertensiv utilizat pe scară largă, poate susține terapia de distrugere a tumorilor canceroase.
Rezultatele provin din studii de laborator şi pe animale şi indică o posibilă nouă strategie de creştere a răspunsului la tratament, inclusiv în tipuri de cancer care nu răspund în mod obişnuit la aceste terapii. Mai exact, acest medicament împotriva HTA poate creşte efectul anticancerigen al olaparibului, un inhibitor PARP (poli(ADP-riboză) polimerază), chiar şi în tumori fără mutaţii BRCA1 sau BRCA2.
Inhibitorii PARP sunt concepuţi pentru a exploata defectele mecanismelor de reparare a ADN-ului din celulele tumorale, dar eficienţa lor este limitată la anumite tipuri de cancer, iar rezistenţa la tratament apare frecvent.
Descoperire revoluționară în terapia oncologică
Cercetătorii au identificat telmisartanul printr-un screening al medicamentelor deja existente, în căutarea unor substanţe capabile să reducă nivelul unei proteine de reglare a sistemului imunitar, PD-L1 (ligandul 1 al morţii celulare programate), care se găseşte pe suprafaţa unor celule din organism, inclusiv pe celulele tumorale, relevă sursa citată de 360medical.ro.
Această proteină permite celulelor canceroase să evite sistemul imunitar şi contribuie la repararea ADN-ului. Dintre mai multe medicamente din clasa blocantelor receptorilor de angiotensină, doar telmisartanul a redus PD-L1 şi a avut un efect combinat mai puternic alături de olaparib.
Testele efectuate pe linii celulare de cancer ovarian, vezical, de sân şi colorectal, atât umane, cât şi de şoarece, au arătat că asocierea celor două medicamente creşte semnificativ distrugerea celulelor tumorale.
Analiza statistică a confirmat că asocierea celor două medicamente are un efect mai puternic decât utilizarea lor separată. Telmisartanul a amplificat leziunile ADN induse de olaparib, fără a produce aceleaşi efecte asupra celulelor imune normale, ceea ce sugerează o anumită selectivitate pentru celulele canceroase.
Un rezultat important a fost faptul că efectul acestui antihipertensiv nu depinde exclusiv de PD-L1. Chiar şi în celule tumorale modificate genetic pentru a nu produce această proteină, combinaţia de tratament a rămas eficientă. Această observaţie extinde potenţial aria de aplicare a tratamentului.
Impact direct asupra sistemului imunitar
Cercetătorii au arătat că efectul observat se bazează pe activarea sistemului imunitar. Analiza tumorilor tratate a arătat o creştere a infiltrării celulelor imune, inclusiv a limfocitelor T cu rol antitumoral şi a celulelor natural killer. În acelaşi timp, a fost observată o scădere relativă a celulelor reglatoare, care în mod normal limitează răspunsul imun.
Un aspect relevant este că acest medicament nu afectează mecanismele clasice de reparare a ADN-ului, ceea ce confirmă că efectul său este diferit de cel al inhibitorilor PARP. Această observaţie susţine ideea că beneficiul provine din activarea sistemului imunitar, nu din interferenţa directă cu repararea ADN-ului.
Autorii sugerează că telmisartanul ar putea extinde utilizarea inhibitorilor PARP la tumori cu gene BRCA intacte, care în prezent răspund mai slab la acest tip de tratament. Întrucât acest medicament este deja aprobat de autorităţile de reglementare, utilizat de zeci de ani şi disponibil ca medicament generic, testarea clinică ar putea fi accelerată comparativ cu dezvoltarea unui compus nou.
