Din cuprinsul articolului
Un robot controlat de inteligență artificială a reușit să ducă la capăt, singur, mai multe etape dintr-o operație complexă — și a făcut-o cu 100% precizie, fără ajutor uman. Este pentru prima dată când o mașină se apropie atât de mult de ceea ce înseamnă o intervenție chirurgicală reală.
Studiul a fost publicat în Science Robotics și a fost realizat de echipele de cercetare de la Johns Hopkins University și Universitatea Stanford, în colaborare. Experimentul a fost descris de specialiști ca un pas decisiv către chirurgia autonomă, în care roboții nu se mai limitează la a fi instrumente dirijate de oameni, ci devin executanți cu capacitate reală de adaptare și decizie.
Ce a făcut, mai exact, robotul
Cercetătorii au folosit o versiune avansată a unui sistem chirurgical robotizat, similar cu Da Vinci, dar controlat prin inteligență artificială generativă și algoritmi de învățare automată.
După ce a analizat 17 ore de înregistrări video cu intervenții chirurgicale realizate de doi chirurgi experimentați, robotul a învățat cum să efectueze, pas cu pas, operația de îndepărtare a vezicii biliare de la porci.
Din cele 17 acțiuni care alcătuiesc procedura completă, robotul a dus la capăt, fără intervenție umană, o parte semnificativă dintre ele: identificarea canalelor biliare și a arterelor, prinderea și poziționarea acestora cu precizie, aplicarea de clipsuri și tăierea țesuturilor.
„Este ca și cum robotul a fost pus să conducă pe un drum complet nou, fără marcaje, fără repere, doar cu o înțelegere generală despre cum funcționează condusul”, a explicat Axel Krieger, coordonatorul echipei de cercetare de la Johns Hopkins.
Ce înseamnă această reușită pentru medicină
În 2022, același colectiv a efectuat prima operație robotică autonomă pe un animal viu, dar atunci robotul a lucrat într-un mediu complet controlat. Acum, sistemul a reușit să se adapteze la țesuturi neuniforme, necunoscute și să corecteze propriile greșeli în timp real.
„Trecem de la un robot care poate executa gesturi izolate, la unul care înțelege succesiunea logică a unei proceduri chirurgicale”, a adăugat Krieger.
Această diferență deschide discuția despre posibilitatea ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, operațiile realizate exclusiv de roboți să devină o opțiune clinică viabilă — cel puțin pentru procedurile standardizate.
Ce spun chirurgii umani
Dr. José Granell, șeful departamentului ORL de la Spitalul Universitar HLA Moncloa din Madrid, recunoaște valoarea tehnică a reușitei, dar atrage atenția că provocările reale de-abia încep.
„Este o procedură relativ simplă, pe țesut moale, realizată pe organe de la animale tinere. În viața reală, la pacienți de 60-70 de ani, intervențiile sunt mai dificile din cauza complicațiilor”, a comentat Granell.
Tot el subliniază că chirurgia înseamnă mai mult decât tehnică: „Timpul de reacție, imprevizibilul biologic și interpretarea contextului medical nu pot fi complet anticipate. Soft tissue înseamnă mișcare, sângerare, variație.”
Dr. Mario Fernández, de la Spitalul General Gregorio Marañón, spune că ideea unui robot-chirurg complet autonom e interesantă, dar departe de realitatea clinică actuală.
„Să ai un robot într-un spital din India care operează doi pacienți pe lună sună impresionant, dar nu rezolvă nevoia practică. În schimb, o tehnică precum chirurgia transorală cu ultrasunete, dezvoltată la Madrid, tratează șase pacienți pe zi”, spune el.
AI în chirurgie: progres sau promisiune?
Chiar dacă robotul a reușit performanțe impresionante, echipa de cercetare recunoaște că există limitări evidente: procedura a fost lentă, țesuturile au fost prelevate, nu s-a lucrat pe un pacient viu, iar sistemul a avut nevoie de un volum uriaș de date pentru a învăța.
Totuși, potrivit lui Francisco Clascá, profesor de anatomie umană la Universitatea Autonomă din Madrid, „valoarea științifică a experimentului rămâne”. El subliniază că metoda de învățare prin imitație — folosită și de AI-uri precum ChatGPT — poate fi aplicată pe termen lung în antrenarea roboților chirurgicali.
Ce urmează
Echipa lui Krieger lucrează deja la extinderea modelului către alte tipuri de intervenții. Scopul? Crearea unui sistem autonom care poate înțelege, adapta și realiza operații complete, fără ca un medic să fie prezent fizic.
Totuși, inclusiv specialiștii implicați în proiect admit că implementarea la scară clinică va necesita ani de testare. Obstacolele nu sunt doar tehnice, ci și legale, financiare și etice.
O dilemă etică în fața tehnologiei
Chiar dacă roboții pot acționa cu precizie și fără pauze, medicina implică decizii grele. „Un chirurg uman face rău pentru a face bine. Un robot, conform legilor roboticii lui Asimov, n-ar trebui să provoace niciun rău”, spune Granell.
Această contradicție deschide un subiect sensibil: poate o mașină să decidă cât de mult risc acceptă pentru a salva o viață?
