Din cuprinsul articolului
Operația de cataractă durează 15 minute, costă puțin și poate reda vederea imediat. Pe hârtie, totul sună simplu. În practică, însă, un studiu amplu publicat în The Lancet Global Health arată o realitate mult mai complicată: aproape jumătate dintre persoanele care ar avea nevoie de această intervenție nu au acces la ea.
Iar dintre cele care ajung pe masa de operație, un sfert nu obțin un rezultat vizual bun – deși, în multe cazuri, problema ar putea fi rezolvată cu o simplă pereche de ochelari.
Cercetarea, coordonată de Ian McCormick de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, a analizat 233 de studii populaționale din 68 de țări, cu date colectate între 2003 și 2024 de la aproape 780.000 de persoane peste 50 de ani. Este cea mai mare evaluare de până acum a ceea ce specialiștii numesc „acoperire chirurgicală efectivă” – adică din câți oameni sunt operați, ce procent dintre ei chiar văd bine după operație.
Ce înseamnă o operație „reușită” și de ce cifrele ne păcălesc
Diferența dintre acoperirea chirurgicală și cea efectivă e una pe care puțini o înțeleg, dar care contează enorm. Să zicem că într-o țară, 60 din 100 de persoanele care aveau nevoie de operație au fost operate. Sună bine, nu? Problema apare când afli că doar 40 dintre ele văd bine după intervenție. Restul rămân cu o vedere sub-optimală – din cauza unor complicații, a unor afecțiuni asociate sau, cel mai des, pentru că nu au primit ochelarii de care aveau nevoie post-operator.
La nivel global, acoperirea chirurgicală efectivă se situa, în 2025, la aproximativ 48%, potrivit modelării autorilor. Adică mai puțin de jumătate dintre persoanele care au sau ar trebui să aibă acces la operația de cataractă beneficiază în prezent de un rezultat vizual considerat bun.
Un sfert din eșecuri sunt cauzate de lipsa de ochelari
Cea mai surprinzătoare concluzie a studiului ține de cauzele pentru care pacienții operați nu obțin un rezultat vizual satisfăcător. Din 22.841 de ochi operați, analizați în 120 de studii RAAB (Rapid Assessment of Avoidable Blindness), autorii au identificat cinci categorii de cauze pentru rezultatele sub așteptări.
Eroarea de refracție necorectă – adică lipsa unor ochelari potriviți după operație – a fost responsabilă pentru 26,4% din rezultatele vizuale nesatisfăcătoare. Comorbiditățile oculare (precum retinopatia diabetică) au reprezentat 26,5%. Complicațiile intraoperatorii au contribuit cu 20,2%. Opacifierea capsulei posterioare – o complicație frecventă, tratabilă cu laser – a fost responsabilă de 11%. Alte sechele post-chirurgicale au reprezentat 5,8%.
Practic, cel mai frecvent motiv pentru care un pacient operat de cataractă nu vede bine nu are legătură cu mâna chirurgului sau cu complicații medicale grave. E vorba despre o eroare de refracție reziduală – care apare fie din cauza biometriei inexacte înainte de operație, fie din selectarea nepotrivită a lentilei intraoculare, fie din astigmatismul indus chirurgical. Iar în multe cazuri, această problemă s-ar rezolva cu ochelari sau cu o corecție optică.
Operați, dar fără follow-up: o problemă sistemică
Autorii studiului au estimat câștigul potențial pe care l-ar aduce corectarea erorilor de refracție la pacienții deja operați. Cifrele arată că, la nivel global, o simplă corecție optică post-operatorie ar crește acoperirea chirurgicală efectivă cu 3,7 puncte procentuale. Poate părea puțin, dar în contextul în care ținta OMS de 30 de puncte procentuale creștere până în 2030 este departe de a fi atinsă – modelul prevede o creștere de doar 8,4 puncte în acest deceniu – fiecare câștig contează.
Regiunea cu cel mai mare potențial de îmbunătățire prin corecție optică este Mediterana de Est (câștig median de 7 puncte procentuale), urmată de Africa (4,8 puncte) și Europa (5,7 puncte).
„Integrarea serviciilor de cataractă cu cele de corecție a erorilor de refracție are potențialul de a crește simultan atât acoperirea chirurgicală efectivă, cât și acoperirea pentru erori de refracție”, scriu autorii studiului.
Femeile, dezavantajate sistematic
Studiul confirmă un tipar deja documentat: femeile au acces mai redus la chirurgia cataractei decât bărbații. La nivel global, estimarea pentru 2025 arată o acoperire efectivă de 47,1% la femei față de 49,2% la bărbați. Diferența devine și mai vizibilă în Africa, unde femeile înregistrează 20,2% față de 26,9% la bărbați – o diferență semnificativă statistic.
Barierele nu sunt biologice. Studiile anterioare au arătat că femeile din țările cu venituri mici și medii se confruntă mai des cu costuri prohibitive, depind de însoțitori pentru a ajunge la clinici, au mai puțină autonomie în deciziile de sănătate și sunt mai puțin informate despre existența tratamentului.
OMS a cerut explicit guvernelor și partenerilor să prioritizeze femeile și comunitățile marginalizate în programele de chirurgie a cataractei.
„Când oamenii își recapătă vederea, își recapătă independența, demnitatea și oportunitățile”, a declarat Devora Kestel, director interimar al Departamentului de Boli Netransmisibile și Sănătate Mintală din cadrul OMS.
Ținta 2030 – nerealistă fără investiții masive
În 2021, statele membre ale OMS au votat o țintă ambițioasă: creșterea acoperirii chirurgicale efective cu 30 de puncte procentuale până în 2030. Studiul din Lancet arată clar că, la ritmul actual, această țintă nu va fi atinsă.
Între 2000 și 2020, acoperirea a crescut cu 15,6 puncte procentuale la nivel global – de la 28,2% la 43,9%. Dar modelul prevede o creștere de doar 8,4 puncte procentuale pentru intervalul 2020–2030, ajungând la 52,3%. Adică mai puțin de o treime din obiectiv.
Vestea mai puțin sumbră: există exemple locale de progres rapid. Qatar a înregistrat o creștere de 26,8 puncte procentuale între 2009 și 2023. Regiunea Koulikoro din Mali a crescut de la 14,5% la 29% între 2011 și 2024. Fatick, în Senegal, a urcat de la 10% la 17,3% între 2010 și 2022. Aceste exemple arată că accelerarea e posibilă – dar necesită voință politică, investiții și planificare.
Ce se poate face: soluții practice
Autorii studiului și OMS identifică mai multe direcții de acțiune. În primul rând, integrarea screeningului vizual în medicina primară – ca depistarea cataractei să nu depindă doar de accesul la un oftalmolog. În al doilea rând, investiții în infrastructura chirurgicală, mai ales în zonele rurale și subdeservite. Apoi, distribuirea mai echitabilă a personalului medical specializat – în prezent, oftalmologii și optometriștii sunt concentrați în zonele urbane din aproape toate țările.
La fel de importantă e asigurarea accesului post-operator la corecție optică. Autorii estimează că cel puțin 50% din rezultatele vizuale nesatisfăcătoare sunt prevenibile sau tratabile – fie că e vorba de complicații intraoperatorii, erori de refracție sau opacifierea capsulei posterioare.
OMS a publicat în 2023 un ghid pentru colectarea și raportarea indicatorilor de calitate a chirurgiei cataractei din sistemele de informații medicale. Monitorizarea sistematică a rezultatelor – prin indicatori de rutină, dar și prin chestionare de satisfacție ale pacienților, precum Cat-PROM5 – rămâne un instrument prea puțin folosit la nivel global.
Ce poate provoca apariția precoce a cataractei
Deși vârsta rămâne principalul factor de risc – cataracta afectează în special persoanele de peste 50 de ani – OMS atrage atenția că anumiți factori pot accelera apariția bolii: expunerea prelungită la radiația UV-B, fumatul, utilizarea cronică de corticosteroizi și diabetul. Protecția solară a ochilor, renunțarea la fumat și controlul glicemiei sunt măsuri accesibile care pot întârzia debutul bolii.
