Din cuprinsul articolului
O analiză amplă publicată în The Lancet Psychiatry arată că unele antidepresive, printre cele mai prescrise medicamente din lume, pot influența tensiunea arterială, ritmul cardiac și metabolismul. Cercetătorii cer monitorizarea atentă a pacienților care le folosesc pe termen lung.
Chiar dacă sunt esențiale în tratarea depresiei și anxietății, unele antidepresive pot avea efecte secundare fizice mai serioase decât se credea. O analiză recentă condusă de cercetători de la King’s College London și Universitatea Oxford, bazată pe date de la peste 58.000 de pacienți, arată că anumite medicamente pot duce la creștere rapidă în greutate, hipertensiune arterială și tulburări de ritm cardiac — efecte care, în timp, pot spori riscul de boli cardiovasculare.
Nu toate antidepresivele sunt la fel
Deși aceste medicamente sunt esențiale pentru milioane de pacienți cu depresie sau anxietate, autorii avertizează că efectele fiziologice variază semnificativ între clase și trebuie luate în calcul atunci când sunt prescrise.
„Antidepresivele sunt printre cele mai utilizate medicamente la nivel global, dar nu sunt identice. Unele pot duce la modificări vizibile ale greutății, ritmului cardiac și tensiunii arteriale într-un interval scurt de timp”, a declarat dr. Toby Pillinger, psihiatru și autor principal al studiului.
Cercetătorii au observat că antidepresivele din clasa triclizicelor — în special amitriptilina și nortriptilina — au cel mai mare impact asupra sistemului cardiovascular. În medie, pacienții care au luat amitriptilină au luat în greutate 1,5 kilograme în doar opt săptămâni, iar tensiunea arterială sistolică (cea „mare”) a crescut cu aproximativ 5 mmHg, un nivel suficient pentru a crește riscul de accident vascular cerebral cu 5% și riscul general de mortalitate cu aproape 10%.
De asemenea, ritmul cardiac a crescut cu 9 bătăi pe minut, iar în cazul nortriptilinei — chiar cu 13.
Alte antidepresive implicate
Studiul a identificat efecte similare și pentru medicamentele din clasa SNRI (inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei), precum duloxetina, utilizată frecvent și pentru durerea cronică.
Altele, precum mirtazapina, au fost asociate cu creșteri semnificative în greutate. În total, cercetătorii au observat o diferență de 4 kilograme între pacienții tratați cu diverse tipuri de antidepresive, după doar câteva luni de tratament.
În schimb, antidepresivele din clasa SSRI (precum citalopram, sertralină sau escitalopram) par să aibă un profil cardiovascular mai sigur. În unele cazuri, acestea chiar au fost asociate cu scăderi ușoare ale greutății și ale ritmului cardiac.
„Rezultatele noastre sunt încurajatoare pentru pacienții care iau SSRI-uri, dar arată și nevoia de monitorizare atentă pentru cei care urmează tratamente mai vechi, cu efecte metabolice mai pronunțate”, a explicat dr. Pillinger.
O problemă de sănătate publică ignorată
Utilizarea antidepresivelor a crescut accelerat în ultimul deceniu. În Marea Britanie, peste 8,8 milioane de persoane — adică una din șapte — iau cel puțin un antidepresiv, potrivit datelor NHS Business Services Authority (2025). În România, nu există statistici oficiale recente, dar datele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate arată o creștere constantă a prescrierilor, mai ales după pandemie, în special în rândul femeilor și tinerilor adulți.
„Durata medie a tratamentului din studiile analizate a fost de opt săptămâni, însă în practica reală, pacienții le iau luni sau chiar ani. Ceea ce înseamnă că riscurile metabolice și cardiovasculare pot fi mult mai mari pe termen lung”, avertizează dr. Prada Nishtala, expert în farmacologie de la University of Bath.
Ea susține că antidepresivele ar trebui integrate în sistemele de evaluare a riscului cardiac, precum QRISK, folosit în Europa și Marea Britanie pentru estimarea riscului de infarct sau accident vascular cerebral în următorii zece ani.
De ce crește riscul cardiac
Antidepresivele care afectează nivelurile de serotonină și noradrenalină pot stimula sistemul nervos simpatic, crescând tensiunea arterială și frecvența cardiacă. În plus, unele medicamente reduc sensibilitatea la insulină și favorizează acumularea de grăsime abdominală — factori care accelerează apariția sindromului metabolic.
„Creșterea în greutate de doar 1-2 kilograme poate părea minoră, dar la nivel populațional, fiecare kilogram în plus crește riscul cardiovascular cu aproximativ 3%. În timp, aceste efecte se cumulează”, au precizat autorii studiului.
Importanța deciziei personalizate
Specialiștii recomandă ca alegerea antidepresivului să fie făcută ținând cont de istoricul medical al fiecărui pacient, nu doar de simptomele psihice.
„Cele mai bune decizii terapeutice se iau împreună cu pacientul, pe baza obiectivelor sale, a stilului de viață și a riscurilor individuale. Nu există o rețetă universală”, subliniază prof. Andrea Cipriani, psihiatru la Universitatea Oxford și coautor al studiului.
Aceasta este și direcția actuală a Organizației Mondiale a Sănătății, care promovează „tratamentul personalizat” în sănătatea mintală, integrând monitorizarea fizică în evaluările psihiatrice.
Ce pot face pacienții
Medicii atrag atenția că pacienții nu trebuie să întrerupă brusc tratamentul antidepresiv, chiar dacă observă efecte secundare. Întreruperea bruscă poate duce la sindrom de sevraj, cu simptome precum anxietate severă, amețeli, tulburări de somn sau palpitații.
În schimb, este recomandată o discuție cu medicul curant, care poate ajusta doza, schimba medicația sau adăuga un tratament adjuvant pentru a limita efectele metabolice.
„Orice pacient care observă creștere în greutate, palpitații sau tensiune crescută ar trebui să își anunțe medicul. Există alternative mai sigure, dar oprirea bruscă a tratamentului este periculoasă”, a transmis dr. Alison Cave, reprezentant al Medicines and Healthcare Products Regulatory Agency (MHRA).
De reținut
Rezultatele acestei analize nu pun sub semnul întrebării utilitatea antidepresivelor, ci atrag atenția asupra monitorizării medicale insuficiente a pacienților care le iau pe termen lung. Pentru unii, aceste medicamente pot salva vieți, dar pentru alții — mai ales cei cu risc cardiovascular — alegerea greșită poate aduce complicații majore.
Așa cum spun cercetătorii britanici, scopul nu este descurajarea tratamentului, ci informarea corectă a pacienților și adaptarea deciziilor terapeutice la fiecare caz în parte.
