Din cuprinsul articolului
Un parazit microscopic care poate ajunge în creier infectează aproximativ o treime din populația lumii. În cele mai multe cazuri, oamenii nu știu că îl au în organism, deoarece rămâne latent ani sau chiar toată viața fără să provoace simptome. Un nou studiu american arată de ce infecția devine rar periculoasă.
Cercetarea, realizată de o echipă de la University of Virginia și publicată în revista științifică Science Advances, descrie pentru prima dată un mecanism prin care sistemul imunitar împiedică parazitul Toxoplasma gondii să se răspândească în creier.
Descoperirea explică de ce infecția este extrem de frecventă la nivel global, dar produce boală gravă doar în anumite situații.
Parazitul care poate rămâne în creier toată viața
Toxoplasma gondii este un parazit intracelular care infectează animalele cu sânge cald, inclusiv oamenii. Infecția se numește toxoplasmoză și apare de obicei prin:
-
consumul de carne insuficient gătită
-
fructe sau legume contaminate și nespălate
-
contactul cu fecalele pisicilor infectate
După ce pătrunde în organism, parazitul se poate răspândi în diferite țesuturi. Uneori se stabilizează în mușchi sau în creier, unde formează chisturi microscopice și poate rămâne ani întregi.
Majoritatea persoanelor nu prezintă simptome sau au manifestări foarte ușoare, asemănătoare unei răceli.
Problemele apar atunci când sistemul imunitar este slăbit. Potrivit specialiștilor, toxoplasmoza poate deveni gravă la persoane cu imunitate compromisă, precum pacienții cu HIV, bolnavii oncologici sau cei care urmează tratamente imunosupresoare.
Semne de alarmă ale toxoplasmozei
Deși majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă simptome, în unele cazuri pot apărea manifestări care necesită evaluare medicală.
Printre semnele posibile se numără:
-
dureri de cap persistente
-
febră și stare de oboseală accentuată
-
dureri musculare
-
tulburări de vedere
-
confuzie sau probleme neurologice în cazuri severe
La persoanele cu sistem imunitar slăbit, toxoplasmoza poate provoca encefalită, o inflamație a creierului care necesită tratament urgent.
Ce au descoperit cercetătorii
Echipa condusă de imunologul Tajie Harris a analizat modul în care organismul reușește să țină parazitul sub control.
Studiul s-a concentrat asupra unui tip important de celule imunitare, numite CD8+ T cells. Aceste celule sunt responsabile pentru identificarea și distrugerea celulelor infectate.
Cercetătorii au descoperit un mecanism neașteptat. Atunci când aceste celule imunitare sunt infectate de parazit, ele pot declanșa un proces de autodistrugere.
Prin acest mecanism, celula infectată moare și distruge în același timp parazitul din interiorul ei.
Rolul unei enzime esențiale
La baza acestui proces se află o enzimă numită Caspase‑8.
Aceasta activează un tip de moarte celulară programată, cunoscută în biologie ca apoptoză. Practic, celula se „sacrifică” pentru a împiedica parazitul să se multiplice.
Experimentele realizate pe animale au arătat cât de important este acest mecanism. Atunci când cercetătorii au eliminat caspase-8 din celulele T ale șoarecilor, nivelul parazitului din creier a crescut de șapte până la opt ori.
Deși sistemul imunitar al acestor animale era activ, infecția s-a agravat rapid, iar șoarecii au murit în câteva săptămâni.
În schimb, la animalele în care enzima funcționa normal, infecția a rămas controlată și nu a provocat boală severă.
Cum poate deveni sistemul imunitar un „cal troian”
Studiul a scos la iveală și un scenariu neașteptat.
Dacă mecanismul declanșat de caspase-8 nu funcționează, parazitul poate supraviețui chiar în interiorul celulelor imunitare care ar trebui să îl distrugă.
În această situație, celulele CD8+ T devin un fel de „cal troian”. Ele transportă parazitul prin organism și îl pot ajuta să se răspândească în creier.
Analizele de laborator au arătat că unele celule imunitare infectate conțineau mai mulți paraziți simultan, semn că microorganismul se putea multiplica în interiorul lor.
De ce infecția este atât de răspândită, dar rar gravă
Cercetarea oferă o explicație pentru un paradox cunoscut de mult timp de epidemiologi: toxoplasmoza este extrem de răspândită, dar boala severă este rară.
Specialiștii estimează că aproximativ o treime din populația globală a intrat în contact cu parazitul.
Totuși, majoritatea persoanelor nu dezvoltă simptome deoarece sistemul imunitar reușește să mențină infecția într-o stare latentă.
Potrivit medicului specialist în boli infecțioase Tal Brosh, problemele apar în situațiile în care sistemul imunitar este compromis.
În aceste cazuri, parazitul se poate reactiva și poate provoca leziuni grave, în special la nivelul creierului și al ochilor.
Ce înseamnă descoperirea pentru medicină
Descoperirea nu are deocamdată aplicații clinice imediate, însă oferă o perspectivă importantă asupra modului în care organismul controlează infecțiile cronice.
Înțelegerea rolului enzimei caspase-8 ar putea ajuta, în viitor, la dezvoltarea unor strategii de prevenție sau tratament pentru persoanele cu risc crescut.
Profesorul Mical Paul spune că studiul arată cât de important este echilibrul mecanismelor interne ale sistemului imunitar.
Uneori, problema nu este lipsa unui răspuns imun, ci incapacitatea organismului de a activa procesele care opresc răspândirea infecției.
Un parazit vechi, încă plin de mistere
Toxoplasma gondii este unul dintre cei mai studiați paraziți din lume, însă multe aspecte ale interacțiunii sale cu organismul uman rămân neclare.
Cercetările recente sugerează că modul în care sistemul imunitar controlează infecția este mult mai complex decât se credea.
Studiul publicat în Science Advances arată că uneori cea mai eficientă armă împotriva unui parazit este sacrificiul propriilor celule imunitare, care distrug amenințarea din interior înainte ca aceasta să se răspândească.
